* „Un Stradivarius” de cursă lungă * Peste jumătate de veac pe „scândura” Dramaticului! * 300 de oameni într-un singur suflet! *
Rar ai ocazia să admiri un om care încă mai munceşte, după 55 de ani, în orice domeniu. 55 de ani de teatru înseamnă însă un efort uriaş, pe care gălăţenii au ştiut să-l omagieze cu sinceritate şi emoţie.
Marţi seara, în sala Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, maestrul Gheorghe V. Gheoghe n-a ţinut discursuri: a cântat şi a jucat într-un colaj de roluri care „rimau” cu destinul său, ajutat de proiecţie filmică şi de muzică.
Greu de jucat singur, pe atâta întindere, chiar şi la 20 de ani, dar maestrul, la 80 de ani, a dorit să se dăruiască! A adaptat la un moment dat textul pentru a-i fi pe măsura propriei vieţi:
„Aici, pe scândura scenei, s-au scurs 55 de ani de teatru - o viaţă! Aici au rămas urmele paşilor celor aproape 300 de personaje, de caractere, cărora le-am dăruit viaţa şi inima mea, entuziasmul tinereţii, încrederea şi bucuria, lacrimile şi deznădejdea, tot harul cu care m-a înzestrat Dumnezeu şi dragostea, dragostea pentru frumos, dragostea care există în fiecare dintre noi, dragostea care apare atunci când o aştepţi cel mai puţin…”.
Pentru actor a sosit o scrisoare de omagiere din partea preşedintelui UNITER, actorul Ion Caramitru. Tot acum, o Diplomă de Excelenţă a primit de la teatrul său, Patronatul IMM-urilor gălăţene i-a oferit Trofeul Excelenţei, iar Camera de Comerţ, Premiul Prometeu. Poetul Corneliu Antoniu, preşedintele filialei Galaţi Brăila a Uniunii Scriitorilor, i-a dăruit un poem, poetul Sterian Vicol a adus salutul conducerii Teatrului „Luceafărul” şi pe cel al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi.
Pe scenă a urcat o bună parte din sală, pregătită dinainte cu buchete mari de flori – n-am mai văzut aşa ceva! Fratele şi sora artistului, nepotul de numai câţiva ani, tinere şi bunici, bărbaţi, preoţi, au ţinut să-l strângă în braţe pe neobositul actor. Fostul director al teatrului din Botoşani, Stelian Preda, l-a comparat cu un Stradivarius.
Actorul a fost omagiat o vreme în picioare. „Avem Combinatul, avem Şantierul Naval şi pe maestrul Gheorghe V. Gheorghe!”, a spus Mircea Răzvan Cristea, prieten de familie. Doar că pe actor nu l-au cumpărat occidentalii… Spectacolul s-a încheiat, dar oamenii tot nu se dădeau duşi…
