Cea de-a treia temă dezbătură în cadrul Centrului de Studii Interdisciplinare „Sfântul Ioan Damaschin” din cadrul Arhiepiscopiei Dunării de Jos a avut în atenţie „Sistemul de gândire atribuit lui Hermes Trismegistus în scrierile Părinţilor Bisericii”.
Cel care a adus în atenţie această temă aprope uitată a fost lector dr. Silviu Lupaşcu, de la catedra de Filozofie a Facultăţii de Istorie, Filozofie şi Teologie Galaţi - Universitatea „Dunărea de Jos”.
Contextul istoric
Desfăşurată în prezenţa Arhiereului locului, Înalt Prea Sfinţitul Casian Crăciun, domnul Silviul Lupaşcu a introdus participanţii în atmosfera perioadei istorice prielnică apariţiei hermetismului, perioada elenistică din spaţiul egiptean, respectiv, secolele III înainte de Hristos şi secolul III după Hristos.
Perioada este delimitată de două bătălii: cea de la Keronea (338 înainte de Hristos) şi de la Kinoskefalai (197 înainte de Hristos). Keroneea aduce în atenţie victoria stăpânirii macedonene, sub conducerea lui Filip al II-lea, asupra Atenei şi Tebei, iar cealaltă localitate aminteşte despre victoria romană în Grecia şi includerea ei în Imperiul Roman.
„Corpus Hermeticum”
În acest context istoric şi sub influenţele gândirii şi culturii elene apare hermetismul. Ce este hermetismul? „Este un sistem de gândire apărut în Egiptul elenistic şi el defineşte perioada cuceririlor greco-romane în acest spaţiu, perioadă de profunde schimbări, a subliniat profesorul Silviu Lupaşcu.
Cuvântul cheie al acestui sistem de gândire este cuvântul sincretism, un amestec (amalgam) de idei care a stat la baza acestei doctine şi care a dat naştere şi unui personaj numit Hermes Trismegistus şi a ceea ce numim ˝Corpus Hermeticum˝, o colecţie de mai multe cărţi”.
Colecţia („Corpus Hermeticum”) este alcătuită din 17 tratate; ele cuprind idei ce definesc sistemul de gândire sincretist atribuit lui Hermes Trismegistus şi are ca punct de plecare perioada de schimbări profunde ce a urmat cuceririi Egiptului (între 332-330 î. Hr.) de către Alexandru Macedon.
„Hermetismul exprimă gândirea politeistă din amintita perioadă, iar scrierile ce alcătuiesc ˝Corpus Hermeticum˝ se caracterizează printr-o doctrină de texte filozofico-teologice, dar conţine şi idei din magie, alchimie, astrologie, medicină. Ele sunt considerate a fi revelate lui Hermes Trismegistus de zeii Hermes şi Thot”, a subliniat domnul Silviu Lupaşcu.
Hermes Trismegistus are drept „părinţi” doi zei, unul grec - Hermes (la romani era Mercurie) şi zeul egiptean Thot. La fel ca şi Hermes la greci, Thot este considerat - la egipteni - zeul înţelepciunii, al ştiinţei, medicinei, ocrotitorul hieroglifelor şi al scrierilor, Patronul castei cărturarilor. Şi totuşi…
Cine este „Hermes Trismegistus”?
S-a pus întrebarea: Cine este Hermes Trismegistus? Acest personaj este legendă sau realitate? Care sunt punctele de întâlnire ale hermetismului cu Teologia?
„Despre identitatea acestui personaj sunt cunoscute trei variante, a precizat domnul Silviu Lupaşcu. Unii îl consideră un personaj mitologic căruia îi este atribuit un corp de scrieri, alţii susţin că sub acest nume se ascunde un filozof, un înţelept grec care se legitimează de la zeul elen Hermes, iar alţii că ar fi un profet precreştin ridicat din rândul creştinilor din Biserica Cooptă, Biserica Ortodoxă a Egiptului, monofizită”.
Interferenţe cu Părinţii Bisericii
În contextul temei, lector dr. Silviu Lupaşcu a adus în atenţie unele texte patristice din Părinţii Bisericii care fac referire la Hermes Trismegistus. Între aceştia menţionăm pe Tertulian, în „De anima” („Despre suflet”), apoi Clement Alexandrinul (150-215/216), în lucrarea sa „Stromateis” („Covoare”); acesta ajunge la Alexandria pe la 180 şi devine conducătorul Şcolii din Alexandria, pe la 190.
Referiri la „Hermes Trismegistus” face şi Sfântul Chiril al Alexandriei (370-444) în lucrarea „Contra lui Iulian Apostatul”, în care îl combate pe acest prigonitor al creştinismului cu texte atribuite lui Hermes Trismegistus.
Interesant este textul Fericitului Augustin (354-430, este Sfânt în Biserica Romano-Catolică). Fericitul Augustin subliniază în „De Civitate Dei” („Despre Cetatea lui Dumnezeu”) că „Hermes Trismegistus” foloseşte idei care anunţă religia creştină, considerându-l un profet precreştin.
Cert este că textul (din care preluăm un fragment) „este unul dinamic şi viu şi anunţă naşterea unei noi şi mari religii-Creştinismul”. Reţinem ce reţinea Fericitul Augustin din scrierea lui Hermes Trismegistus…
„Cu cât este mai adevărată şi mai sfântă, cu atât ea elimină în mod riguros toate imaginile înşelătoare, pentru ca mila adevăratului Mântuitor să elibereze fiinţa omenească de zeii creaţi de om, supunându-o dinaintea lui Dumnezeu, Creatorul omului”.
„Dar atunci când vorbeşte toate acestea, Hermes vorbeşte ca un prieten al înşelăciunii demonilor şi nu exprimă în mod deschis numele de creştin… Hermes le-a anunţat pe acelea cu durere; pe acestea - ca profet - el le-a anunţat cu bucurie”.
De la hermetism la pustia egipteană
Lector dr. Silviu Lupaşcu spune că „Hermes Trismegistus” nu a fost nici filozof, nici profet precreştin, ci este un personaj mitologic; în schimb, ideile care pornesc de la acest personaj se constituie într-un sistem de gândire specific Egiptului elenistic, iar unii exponenţi ai Şcolii din Alexandria au îmbrăţişat hermetismul.
„Deşi Egiptul a fost multă vreme închis oricăror influenţe, la întâlnirea cu cultura şi civilizaţiile elenă şi apoi cea romană, vechiul Egipt a înregistrat influenţe în sistemul de gândire, în cultură, artă, spiritualitate, preciza Înalt Prea Sfinţitul Casian Crăciun, prezent la dezbateri”.
„Dincolo de necunoaşterea noastră, Egiptul - în special prin Şcoala din Alexandria - rămâne un punct de referinţă în istoria culturii şi civilizaţiei fanariote şi creştine. Este interesant de parcurs, cu ochii minţii, Egiptul mistic, pustia egipteană în care a luat naştere monahismul începând cu Sfântul Pavel Tebeul şi cu Sfântul Antonie cel Mare”.
Aceasta este o altă temă care ne cheamă să contemplăm cu ochii minţii Cetatea lui Dumnezeu oglindită în opera Sfinţilor Părinţi care s-au nevoit în pustia egipteană, temă care necesită o abordare specială.
