Studenţii de la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj au prezentat joi, la Festivalul de Comedie, două spectacole inedite „Eden” – o reprezentaţie non-verbală şi „Exit” – o adaptare după textele lui Eric Bogosian.
În ambele producţii, dincolo de prospeţimea primilor ani petrecuţi pe scândura scenei, studenţii au impresionat prin profesionalismul şi munca depusă pentru obţinerea acestuia la cele mai înalte cote posibile.
În „Eden”, protagoniştii Diana Buluga, Radu Homniceanu, Adina Lazăr, Raluca Mara, Ana Nicoolae, Mihail Onaca, Florin Suciu, Andreea Şovan şi Raluca Uzunov au încercat să reproducă crearea lumii printr-un exerciţiu nonverbal, având la bază capitolul „Geneza” din Biblie.
A fost un spectacol în care cuvintele ar fi fost de prisos, expresivitatea artiştilor suplinind cu succes acţiunile prin gestică, mimică şi mişcare scenică. Un spectacol cu atmosferă magică, izvorât din acurateţea mişcărilor, gestica rafinată şi expresivitatea artistică a trupului. Cu un decor inexistent, comunicarea se face prin improvizaţia scenică dar şi prin jocul luminilor şi al sunetelor.
În cea de-a doua provocare a studenţilor Clujeni – „Exit” – îi regăsim doar pe trei dintre cei enumeraţi mai sus, Raluca Uzunov, Mihail Onaca şi Radu Homniceanu. A fost un adevărat tur de forţă de peste două ore în care cei trei au ieşit din scenă pentru a intra cu o nouă personalitate, o nouă problemă, o nouă stare.
Monoloagele s-au succedat cu repeziciune, într-o interacţiune permanentă cu sala, o defilare de suflete pierdute care se desfăşoară într-un ritm îndrăcit, care abia mai lasă spectatorilor timp să respire. Aceştia şi-aşa au rămas fără aer la primele replici care abundă în expresii licenţioase şi cuvinte nu tocmai „ortodoxe”, tributul pe care îl plăteşte dramaturgia modernă, sperăm temporar.
Cei trei interpretează roluri care compun ideea piesei ca un mozaic: un boschetar, trei sinucigaşi, doctorul şnapan care prescrie aiurea hapuri ce înrăutăţesc starea pacienţilor, falşi familişti, falşi preoţi, nebuni.
Pentru toţi, în spatele scenei există o singură ieşire sau intrare (totuna!) care nu presupune însă o soluţie mai bună. Ideea e că iadul e foarte aproape, dacă nu chiar în noi. Aceasta vor să transmită şi cei trei drăcuşori care se adună la final împreună pentru a-i lua în primire pe spectatori şi pentru a-l bârfi pe Jesus, care la ora respectivă evoluează într-un One Man Show, făcându-le concurenţă.
Energie debordantă – două ore jumătate de spectacol e mult chiar şi pentru actori consacraţi! - dinamism, mişcare scenică ireproşabilă, expresivitate, trăirea rolului cu dezinvoltură îi recomandă pe cei trei ca pe nişte viitori actori demni de liga profesioniştilor.
