Anul acesta, spre sfârșitul toamnei, pe 28 noiembrie, se împlinesc 130 de ani de la nașterea în Galați a pictoriței Dorothea (Lola) Schmierer-Roth, artistă care a trăit cu intensitate înnoirile artei moderne din primele decenii ale secolului al XX-lea, ctitor, alături de Nicolae Mantu și alți câțiva creatori din domeniul artelor vizuale, a mișcării plastice din oraşul de la Dunăre. Cu acest prilej, Muzeul de Artă Vizuală (curator, Cristiana Ștefania Culiță) a organizat în Sala "Ioan Simion Mărculescu" expoziția intitulată "Lola Schmierer-Roth - Particularitățile unei opere variate", prin care cinstește memoria acestei ilustre personalități, valorificând o parte din cele 74 de lucrări de pictură și grafică donate instituției, în 2003, de fiica pictoriței, Anne Louise Roth, și soțul acesteia, Alexandru Cezar Ionescu.
Cine a fost Lola Schmierer-Roth
Fiică a comerciantului Ludwig Leopold Schmierer, consul onorific al Țărilor de Jos la Galați, și a Sylviei Schmierer, fondatoarea Școlii Particulare Israelito-Română de Fete Galați, pe care a condus-o timp de 47 de ani, nepoată a reputatului lingvist Heimann Tiktin, membru de onoare al Academiei Române, autor al unor lucrări de mare valoare științifică pentru cultura românească, Lola Schmierer a studiat mai întâi cu Antonio Zumino, pictor originar din Veneţia, a urmat cursurile Institutului Secundar Superior Filipide din Galaţi, apoi, la Viena, în 1911, a frecventat atelierul lui Hermann Struck. În anul următor, 1912, a urmat un stagiu de două luni la Academia Julian din Paris. În decembrie 1913, a participat la expoziţia "Pictorul Antonio Zumino şi elevii săi", deschisă la Grand Hotel din Galaţi. În timpul Primului Război Mondial, Dorothea şi prietena sa Jeanne Helder (Coppel, după căsătorie) au avut prilejul să lucreze la Galaţi cu pictorul Ion Theodorescu-Sion, prin intermediul căruia au pătruns principiile artei lui Paul Cézanne, de a "trata natura prin cilindru, sferă şi con".
Pe 8 iunie 1924, aflată la Galați, s-a căsătorit cu comerciantul Wilhelm Roth, cu care va avea două fiice: Ruth și Anne-Louise.
Primele expoziţii şi cariera didactică
În expoziţiile româneşti, Lola Schmierer-Roth a debutat în 1933, când a expus la Salonul Oficial tablourile: „Portret”, „Fetiţa cu pelerină”, „Natură moartă” şi „Autoportret”. A primit Premiul „Anastase Simu”. Pe 14 aprilie 1935, şi-a deschis prima expoziţie personală, în Sala Hasefer din Bucureşti, cuprinzând 46 de lucrări de pictură şi grafică.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, pictoriţa a rămas definitiv la Galaţi, dedicându-se activităţii didactice. Ca profesoară în învățământul gimnazial și liceal, a educat și format gustul pentru frumos al multor generații de elevi, contribuind la îndrumarea primilor pași pe drumul artei al unor adolescenți care au devenit nume de notorietate în arta românească și internațională: Lucia Vasiliu-Cosmescu, Gheorghe I. Anghel, Napoleon Tiron, Ion Dumitriu, Aurel Vlad ș.a.
A expus, de asemenea, în cadrul expoziţiilor organizate de Cenaclul Artiștilor Plastici, la înființarea căruia a contribuit în 1951, devenit în 1968 Filiala Galaţi a U.A.P.R.
În februarie-martie 1972, Muzeul de Artă din Galaţi i-a organizat prima expoziţie retrospectivă, manifestare ce va fi găzduită în 1974 şi de Muzeul Simu din Capitală.
Lola Schmierer-Roth a încetat din viață pe 3 aprilie 1981, la București.
Muzeul de Artă din Galaţi i-a organizat alte două expoziții, în 2004 și 2014, prin muzeografa-critic de artă Mariana Cocoș-Tomozei.
Modalităţi de exprimare multiple
Studiile făcute la Viena, Berlin şi Paris, desele călătorii făcute în tovărăşia bunicului matern Haiman (Hariton) Tiktin, nu au rămas fără rezultat pe planul creaţiei artistice. Pictoriţă sensibilă, cu o vădită vocaţie pentru desen şi culoare, Lola Schmierer-Roth nu a fost străină de preocupările curentelor de avangardă. Aşa se şi explică de ce în creaţia sa vom întâlni mai multe etape distincte, corespunzătoare unor modalităţi de exprimare specifice postimpresionismului, cubismului, expresionismului sau artei abstracte, modalităţi care, aşa cum subliniază criticul de artă Mariana Vida, la maturitate "s-au contopit şi s-au sublimat într-o concepţie unitară şi originală, îndatorată, surprinzător, Noului clasicism, promovat teoretic ca agent regenerator al artei franceze de criticul Waldemar George, pe care artista l-a cunoscut în 1936 şi cu care a corespondat". Tocmai aceste modalități, particularități ale operei atât de variate ale artistei și-a propus să le evidențieze muzeografa Cristiana Culiță prin organizarea acestei a treia expoziții postume, în cadrul căreia a reunit pe simeze 45 de lucrări reprezentând portrete, peisaje și naturi statice realizate în ulei (pe pânză, carton, lemn, hârtie), acuarelă, tempera, cărbune, grafit și creioane colorate.
Tablourile din actuala expoziţie
Pășind în Sala "Ioan Simion Mărculescu", vizitatorul remarcă în primul rând tablourile, multe la număr, în care figura umană este atât de prezentă, fie sub forma portretului („Profil de fată cu băsmăluță”, „Colega”, „O vecină”, „Pe gânduri”, „La gherghef”, „Profil de femeie cu basma”, „Odihnă”, „Precupeața”), în compoziții cu două personaje („Pictorița şi modelul ei I și II”), fie în cele cinci „Autoportrete”. Ele confirmă interesul și pasiunea manifestate de artistă pentru ființa umană, răbdarea cu care s-a aplecat asupra sondării psihicului copiilor, tinerilor și adulților, scoțându-le la lumină ceea ce fiecare are definitoriu. Lola Schmierer-Roth demonstrează mari calități în abordarea chipului omenesc, de fiecare dată utilizând mijloace plastice diferite, urmărind atât asemănarea cu modelele pictate, cât și aducerea în prim plan a unor însușiri morale și atitudini semnificative.
Peisagistica Lolei Schmierer-Roth este reprezentată în expoziție în special prin tablouri inspirate de orașul natal, unele evocând casa moștenită de la părinți de pe strada Colonel Boyle nr. 11 („Casa doamnei Roth”, „Scara casei”. „Poarta noaptea”), aspecte stradale și din port („Strada Sf. Gheorghe”, „Stradă din Galați”, „Vedere din port iarna”, „Galați la Dunăre”), ctitorii de cult ortodox („Biserica Sf. Haralambie”), secvențe și atmosfera dezolantă a orașului distrus de bombardamentele hitleriste în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial („Galați - ruine I, II”, „Rând de case părăsite”, „Galați - Zid cu contraforturi”), dar și imagini ale Galațiului contemporan, ale noii arhitecturi din Țiglina I, cartier în care a locuit după 1960, când casa părintească a fost demolată („Țiglina modernă”, „Țiglina - scară spre terasă”).
Câteva lucrări din expoziție datează din perioada în care artista a manifestat preocupări și pentru compoziția abstractă, influențată de creația lui Wassily Kandinsky, Paul Klee și de pictocolajele Jeannei Coppel. Elementele care alcătuiesc compoziția lor au o formă simplificată, redusă la pete de culoare de o discretă și suavă poezie („Omagiu lui Botoșanski”, „Cometa”, „Peneș Curcanul”, „Benjamin Britten”, „Compoziție”, „Clonare”).
Prin această nouă expoziție, Muzeul de Artă Vizuală oferă iubitorilor de frumos posibilitatea să cunoască mai bine opera unei fiice a Galațiului care a slujit arta cu sinceritate, devotament, înalt profesionalism și a contribuit la îmbogățirea patrimoniului plasticii românești, unele lucrări ale sale, aflate în colecția Muzeului Național de Artă din București, fiind clasate în categoria juridică "TEZAUR".
Expoziție de la Muzeul de Artă Vizuală este deschisă până pe 24 septembrie.
