Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) eu nu mă joc de-a Moldova, Mihai -
eu mă uit la ea să văd dacă-i toată
în fiecare zi şi în fiecare noapte,
şi o mai aştept să-mi bată la poartă,
să-i deschid şi să-i spun: doamna mea,
hai, intră în ogradă şi odihneşte-te
în tot văzduhul lui Ştefan cel Mare,
care ne-a pus demnitatea pe creştete (!)
(!) eu nu mă joc de-a Moldova, Mihai -
eu o caut printre cele păgâne şi sfinte,
şi îi spun: sărut mâna, doamna mea,
hai, vino, hai să fii cum ai fost înainte
şi odihneşte-te sub icoana celor care
au descălecat atâta Pâine şi Poezie
în sufletul şi pe piciorul tău de plai -
şi câtă minună/ţie, şi câtă minună/mie (!)
