În perimetrul Protopopiatului Tecuci - unde cu binecuvântare arhierească veghează părintele protopop Gheorghe Joghiu - sunt 12 sfinte altare la care slujesc 15 preoţi.
Cum lucrarea liturgică este continuată prin cea filantropică, în noua Parohie „Înălţarea Domnului”, cu câteva zile în urmă, Chiriarhul locului, Înalt Prea Sfinţitul Casian, a sfinţit nu numai sfântul locaş, ci şi prima Trapeză - o cantină parohială.
Noul aşezământ a primit ca Ocrotitor pe „Sfântul Nicolae” şi în acest moment este singurul aşezământ de caritate de pe lângă o biserică din Tecuci.
E vorba de noua Parohie „Înălţarea Domnului” care a fost înfiinţată în anul 2000, prin grija Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos; abia în 14 iulie 2002 s-a aşezat piatra de temelie a acestei biserici, fiind sfinţită în 24 octombrie 2010.
Simultan, părintele paroh Nicoale Forda, care până în 2000 a slujit la Altarul „Sfântul llie” (Biserica din Cimitirul oraşului), a demarat şi lucrările de construire a acestei Trapeze.
Într-o smerenie proprie doar adevăratului creştin, înmulţind talantul şi chivernisind fiecare bănuţ, simultan cu proiectul de zidire a Bisericii, părintele Nicoale a reuşit să zidească şi trapeza.
„Avem în evidenţa parohiei 15-20 de bătrâni cu situaţii jenante şi această Trapeză pe care am făcut-o va fi un sprijin real pentru acei creştini din parohia noastră care au o pensie simbolică, dar care nu au uitat că sunt creştini şi care, aşa cum pot, vin să-i dea slavă lui Dumnezeu, la Sfânta Biserică...”
Două aşezăminte aproape finalizate
„În municipiul Tecuci, mai avem alte două aşezăminte aproape finalizate, ne-a spus părintele protopop Gheorghe Joghiu. De asemenea, la nivelul Protopopiatului, există dorinţa de a ridica un astfel de aşezământ, dar ne confruntăm cu problema lipsei banilor”.
Cele două parohii din municipiul Tecuci ce urmează a primi binecuvântarea arhierească sunt în Parohia „Naşterea Maicii Domnului” şi Parohia „Sfântul Dimitrie”.
Celălalt proiect îndeplineşte toate condiţiile, însă lipsesc banii. Fiind la nivelul municipalităţii, ar trebui ca această problemă să-i preocupe şi pe mai marii municipiului Tecuci, cunoscut fiind că Biserica înseamnă oamenii ei.
La vremuri de sărăcie maximă, bine ar fi ca încet şi sigur să ne adunăm resursele, în jurul preoţilor şi al Sfintelor Altare, ca să putem să-i sprijinim pe cei mai neputincioşi decât noi.
Nu trebuie să uităm că oricând există cineva mai neajutorat, mai flămând sau mai gol decât noi. Şi întotdeauna, Hristos acolo este, iar noi trebuie să rămânem mâinile întinse ale Lui între cei necăjiţi, în comunitate...
