Istorica Mănăstire a „Sfinţilor Arhangheli” din mijlocul municipiului Galaţi a adunat, ieri, în rugăciune Păstor, îngeri şi oameni. Şi ce dacă sărăcia ne dă târcoale; şi ce dacă mai marii zilei se ceartă din te miri ce, adevăratul creştin găseşte întotdeauna resurse pentru a da slavă lui Dumnezeu, pentru a chema îngerii în viaţa sa şi pentru a aprinde o candelă de lumină celor dragi de aici şi din ceruri.
Ieri, a slujit la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea „Metoc” Înalt Prea Sfinţitul Casian - Arhiepiscopul „Dunării de Jos”, împreună cu un sobor de preoţi, călugări şi diaconi, din care nu lipsea prea cuviosul părinte Chesarie Sâmpetru, stareţul mănăstirii.
În chip văzut s-au rugat creştinii şi, cu siguranţă, în chip nevăzut au intermediat pentru noi Sfinţii Arhangheli la Dumnezeu din Ceruri.
Spaţiul istoricei aşezări călugăreşti a fost insuficient, iar rugăciunea lină a ridicat tot omul de la preocupările lumeşti, la cele cereşti, cel puţin cale de o Liturghie îngerească.
Oare, mai este loc de îngeri în viaţa noastră?... Îi mai chemăm pe îngeri în ajutor, noi, cei care ne credem atât de puternici, atât de mari în această lume trecătoare şi ea.
„În marea aceasta de ură, de invidie, de răutate, cred că îngerul păzitor este cel care ne scoate la lumină, ne ridică din întunericul cotidian. Când ne rugăm îngerului nostru păzitor, el devine solia noastră acolo Sus, la Dumnezeu”, ne-a spus doamna Rodica Paul, din Galaţi.
Cuvântul de învăţătură adresat creştinilor de Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian a avut darul de a ne face să înţelegem mai bine sensul prezenţei îngerilor în viaţa noastră.
Referindu-se la faptul că termenul „înger” care în limba română semnifică „sol”, „vestitor”, „trimis” care face voia lui Dumnezeu, Arhiereul nostru ne-a spus că în limba greacă el semnifică şi „bucurie”; bucurie care la rându-i vine din „haris”, care înseamnă har. Sfânta Fecioară Maria a primit „Bună vestire” de la Arhanghelul Gavriil şi îndemnul „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine...”
„Nu aştepta bucurie de la oameni că nu există”, a spus, în contextul sărbătorii, Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian. „Pentru a afla ce-i bucuria, întreabă-L pe Domnul nostru Iisus Hristos! Întreabă-L de neputinţele noastre, de neîmplinirile noastre, fiindcă toate cele legate de cele lumeşti vor înceta... Într-o zi acestea toate se vor opri şi vor conta doar cele făcute pentru Dumnezeu. Când vei pleca din viaţa aceasta, vor continua doar bucuriile făcute din har, doar lucrurile, doar faptele făcute din dragoste de Dumnezeu care rămân neveştejite. Doar faptele luminii, doar acestea rămân”.
Referindu-se la atitudinea noastră de a ne crede oameni importanţi şi foarte preocupaţi de aspectele lumeşti, Arhiereul locului a spus că „în realitate nu suntem ceea ce spunem sau ce credem despre propria persoană, ci ceea ce facem!” Însă, constatăm şi noi, ceea ce a constatat cu aproape şaptesprezece veacuri în urmă Sfântul Ioan Casian: „În fiecare zi văd că nu sunt ceea ce trebuie să fiu!”...
Să facem faptele luminii şi zi şi noapte şi atunci, îngerii fi-vor mai aproape şi ne vor ridica din necazurile, din şovăielile, din neputinţele noastre pământeşti.
Ieri, soborul preoţesc şi îngeresc, creştinii toţi au înălţat o rugăciune pentru părintele Teofil Pandele (1912-2001), fostul stareţ al istoricei Mănăstiri „Metoc”, cel care a întreţinut continuitatea rugăciunii la această aşezare din inima Galaţilor. Cu siguranţă părintele Teofil s-a bucurat, din Ceruri, văzând şi numărând atâta popor care s-a rugat cu smerenie pentru veşnica lui pomenire.
