Printre zonele definitorii pentru geografia judeţului Galaţi, Pădurea Hanu Conachi ocupă un loc aparte, unul de interes naţional şi, ca atare, este obiect de studiu pentru specialişti.
Recent, la Editura Pax Aura Mundi din Galaţi, a apărut cartea profesorilor Neculai Irimescu şi Silvia Răşcanu, „Flora şi vegetaţia Rezervaţiei Naturale Hanu Conachi”, care se constituie într-un cuprinzător documentar despre istoria şi prezentul fostelor dune mişcătoare de nisip existente cândva de-a lungul Siretului şi Bârladului, transformate, începând cu 1922, într-o rezervaţie naturală de mare impact ecologic şi climateric.
Volumul se deschide tocmai cu un istoric al rezervaţiei, în care sunt punctate principalele etape derulate de-a lungul timpului, dar şi studiile şi cercetările despre zonă semnate de mari personalităţi ai ştiinţelor naturale.
Urmează prezentarea concluziilor cercetărilor personale efectuate timp de decenii (Neculai Irimescu este profesor pensionar din Hanu Conachi), începând cu capitolul „Caracterizare fizico-geografică a Rezervaţiei Naturale Hanu Conachi” şi terminând cu analiza complexă a ciclurilor biologice din areal.
Pentru ca discursul ştiinţific să fie cât mai convingător, autorii inserează la sfârşitul volumul trei sugestive grupaje foto, unul cu imagini de dinainte de amenajare (anii 1922-1932), cu nisipurile zburătoare, al doilea cu fotografii din perioada 1932-1937, din timpul plantărilor cu puieţi de salcâm şi ultimul cu aspecte din zilele noastre.
În volum sunt prezentate şi fişe bibliografice, breviare de interes strict ştiinţific cu flora şi vegetaţia zonei, precum şi câteva valenţe didactice ale studiului, singurul realizat de cercetători locali. Importanţa cercetării vine şi din cuvintele unuia dintre cei mai cunoscuţi cercetători ai rezervaţiei, prof. dr. ing. Constantin Chiriţă, de la începutul cărţii:
„Nisipurile de la Hanu Conachi reprezintă o minunată şcoală naturalistă, care, cu mare grijă, trebuie ferită de degradări şi deschisă cercetării oamenilor de ştiinţă şi învăţământului cu preocupări naturaliste”. Este meritul autorilor de a urma această linie şi de a se înscrie în bibliografia zonei cu o lucrare de reper.
