Pictorul Mircea Cojocaru coboară dintr-un vechi sat moldovenesc din nord-vestul judeţului Galați, aparţinând comunei Nicoreşti, Coasta Lupei, unde s-a născut pe 6 octombrie 1955. Localitatea este cunoscută și ca loc de naștere al poetului, jurnalistului și traducătorului Constantin Z. Buzdugan, cel care a tradus pentru prima oară în limba română textul celui mai cunoscut cântec socialist din întreaga lume, "Internaționala".
Cu mulţi ani în urmă, Mircea Cojocaru s-a stabilit la Tecuci, s-a afirmat ca pictor, fiind o prezenţă activă în peisajul cultural-artistic al urbei şi reţinând atenţia prin iconica șocantă a tablourilor sale, realizate într-o viziune constructivist-decorativă sau cu ecouri din arta suprarealistă şi abstractă. Nu a renunţat însă nici la forţa artei realiste atunci când a imortalizat pe pânză secvenţe ale peisajului urban al Tecuciului, aspecte din Veneţia sau scene de inspiraţie biblică. În acestea din urmă, am putea spune că se apropie chiar de arta renascentistă („Cina cea de Taină”, „Golgota”, „Coborârea de pe Cruce”, „Punerea în Mormânt”), deși unele motive le-a pictat și într-o factură abstractă sau care nu ține seama de erminii („Fuga din Egipt”, „Iisus în fața lui Pilat”). În urbea care l-a adoptat, artistul este cunoscut și prin poezia pe care o scrie și o citește în cadrul Cenaclului "Calistrat Hogaș", nereușind până acum să o strângă în volum.
Numeroase expoziţii personale şi colective
De-a lungul timpului, Mircea Cojocaru şi-a organizat mai multe expoziţii personale la Tecuci (1980, 1995, 2000, 2003, 2005, 2009, 2012), Iaşi (1980, 1989, 1999), Galaţi (1998, 2014, 2019), Bucureşti (1998, 2000), Focşani (2003), Bârlad (1999, 2002, 2003), Douai şi Lille (Franţa, 2008), participând şi la manifestări colective de profil la Iaşi, Galaţi şi Tecuci.
Are lucrări în colecţii de stat şi private din România, Franţa, Israel, Belgia, Suedia, Anglia, Austria, Canada.
Despre pictura şi grafica sa au scris criticii de artă Valentin Ciucă, Radu Negru, Eugen Radu Lazăr, scriitorii Ana Blandiana, Romulus Rusan, Ştefan Andronache, Vasile Ghica, pictorii Ion Ţarălungă şi Vasilian Doboş. Numele său figurează în monumentalele volume ale lui Valentin Ciucă "Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II" (Editura Art XXI, Iaşi, 2004) şi "Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova, 1800 - 2010" (Editura Art XXI, Iaşi, 2011), în micul dicţionar enciclopedic al lui Vasile Ghica "Nasc şi la Tecuci oameni" (Editura Pim, Iaşi, 2008) şi în "Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni" al subsemnatului (ediția I, Muzeul de Artă Vizuală Galați, Editura „Terra”, Focșani, 2007; ediția a II-a, Editura „Axis Libri”, Galaţi, 2013).
O lume fascinantă de forme
Universul picturii şi graficii lui Mircea Cojocaru este bogat şi divers. El este populat de o lume fascinantă de forme de o deosebită acurateţe, care şochează prin culoarea strălucitoare, de esenţă fovistă, şi prin exprimarea liberă, ce nu pare a fi umbrită de inhibiţii ale celui care nu trăiește într-o localitate cu o mișcare plastică de anvergură. Din capul locului reţinem ca o constantă a operei sale preocuparea aproape obsesivă pentru figura umană, fixată pe pânză sau pe carton, fie în compoziţii, fie în portrete cu trimiteri directe la personalităţi care au marcat cultura românească şi pe cea universală sau, dimpotrivă, la persoane a căror identitate rămâne sub semnul anonimatului.
Unele lucrări sunt de sorginte livrescă, fiind inspirate din „Decameronul” lui Giovanni Boccacio, din „Iscusitul Hidalgo Don Quijote de la Mancha” al lui Cervantes, din poezia lui Jorge Luis Borges, din mitologia greacă şi cea biblică. Altele sunt expresii ale erosului sau îşi au originea în frumuseţile naturii şi ale mediului în care se mişcă pictorul. O serie de alte tablouri sunt plăsmuiri ale fanteziei sale bogate, materializări grafice și cromatice ale unor idei ce ţin de existenţa şi condiţia umană, de raporturile omului cu semenii săi şi cu Divinitatea.
Structurile geometrice la care recurge, desele alunecări în suprareal şi abstract, ni-l recomandă pe Mircea Cojocaru ca fiind un pictor mai mult cerebral, însă cromatica tablourilor, linia elegantă şi mlădioasă a desenului lasă să descoperim un artist foarte sensibil, un liric sub penelul căruia culoarea dobândeşte sonorităţile muzicii. De altfel, muzica îi este chiar foarte apropiată, dovadă portretele remarcabile ale lui George Enescu, Ludwig van Beethoven, Hector Berlioz, Wolfgang Amadeus Mozart, Richard Wagner, concepute într-o viziune modernă (liniile și culorile utilizate evocă parcă însăși muzica acestora), compoziţiile cu instrumentişti sau cele intitulate simplu „Muzicală”.
Simboluri frecvent întâlnite
Cercul, semicercul, triunghiul, pătratul, rombul, piramida, arcada, scara, linia curbă, crucea, îngerii sunt simboluri frecvent întâlnite în picturile sale, iar când în compoziţii introduce elemente din natură, acestea suferă metamorfoze, sunt descompuse, suprapuse, combinate după o logică personală în ansambluri pe care ochiul le savurează. Abordarea unor aspecte ale satului și ale portului popular specific zonei îl preocupă de asemenea și le obiectivează vizual în tablouri în care se simte dragostea artistului pentru tradițiile, datinile și obiceiurile oamenilor din mediul rural („Balada toamnei”, „Fântâna”, „Fuiorul”, „Maternitate”, „Cobzarul” etc.
Mircea Cojocaru are tendinţa alungirii personajelor, siluetele feminine sunt graţioase, conturate cu o linie şerpuitoare („Izgonirea din Paradis”, „Visul”, „Alei în necuprins”, „Începutul”, „În căutarea Paradisului”). Adesea se străduieşte, cu rezultate inegale, să picteze într-un stil ce evocă mozaicul („Floarea-soarelui”, „Flori în vas de cristal”, „Natură statică cu floarea-soarelui”, „Nud”, „Clovn”). Abordările în cheie abstractă sunt combinaţii de forme plăsmuite pentru a ilustra anumite idei („Oul lui Columb”, „Tunelul”, „Boul pe acoperiş”, „Baladă”), iar în unele tablouri, iniţial pornite de la elemente concrete, accentele suprarealiste sunt evidente (”Femeia îndărătnică”, „În travesti”, „Cal circumscris”, „Balenă înghiţind un cal”, „Ruigby”, „Adam şi Eva”).
Stil care îi face lucrările recognoscibile
Privite în contextul artei românești contemporane, tablourile lui Mircea Cojocaru sunt realizări de factură modernă, pictate într-un stil constructivist-decorativ, la care a ajuns în urma unor ani de munca asiduă, care îl individualizează și-i face recognoscibile lucrările în manifestările colective de profil. Scriitura lor este elegantă şi cursivă, formele sunt riguros construite și organizate în structuri care cuceresc prin noutatea imagistică şi ritmica dinamică, prin echilibru compozițional, prin sensibilitatea şi puritatea culorilor. Metaforele și simbolurile frecvent folosite sunt purtătoare ale unor conotații majore, care adesea nu se lasă atât de ușor lecturate.
Materia picturală este în general din registrul foviștilor. Pictorul utilizează din abundenţă roşul de diferite nuanţe, pe care-l acordă cu tonuri de verde, ocru, albastru, negru, alb, violet, griuri colorate, răspândite cu o pensulaţie lisă, îndeosebi prin juxtapunere. În construcția personajelor din compoziții, artistul și-a făcut un obicei de a nu insista prea mult asupra expresiei figurii lor, de cele mai multe ori limitându-se doar la conturarea unui oval. Linia desenului este întotdeauna mlădioasă, elegantă, formele sunt adesea descompuse și combinate în ansambluri compozițiune după o logică proprie. Imaginația pictorului este bogată și întotdeauna găsește echivalențe plastice adecvate în ceea ce vrea să exprime. Varietatea fundalurilor și introducerea in spațiul plastic a unor elemente care, asociate, îmbogățesc lucrările cu noi sensuri, stimulează procesul gândirii și îndeamnă la meditație.
Artist ajuns la vârsta maturității depline, Mircea Cojocaru este un pictor cu un discurs plastic profund original, cu o operă de substanță, care constituie dovada cea mai elocventă a talentului și harului său, a strădaniilor sale din fața șevaletului de a găsi cele mai bune soluții plastice pentru a da viață, în forme și culori, ideilor, gândurilor, sentimentelor, stărilor și trăirilor sale sufletești.
Foto 1 Mircea Cojocaru - "Cobzarul"
Foto 2 Mircea Cojocaru - "Icar"
Foto 3 Mircea Cojocaru - "Domnișoare din Tecuci"
Foto 4 Mircea Cojocaru - "Richard Wagner"
Foto 5 Mircea Cojocaru - "Nu privi înapoi cu mânie"
