În cea mai recentă şedinţă a Cenaclului "Noduri şi Semne", Victor Dragomir (VD) a citit două proze scurte intitulate "Ultima dorință" și "Taxiul lui Charon" și a avut o bună priză la cei ce l-au ascultat. S-a vorbit de o ficțiune bună și atmosferă, de previzionare și emotivitate, de bogăția de imagini și de o modalitate de a scrie care ne sugerează ceva inovator etc.
(…) Mușcata de la fereastră îl privește printre frunze.
- Vin acum, șoptește gândindu-se la cana cu apă de pe masa. O iubește pentru că îi poate spune orice. Floarea ascultă tăcută și își unduiește tulpina discret, în semn de respect. Îi știe toată viața, o moștenire atât de importantă. O udă încet, lăsând apa să coboare peste frunze prin buza teșită a cănii din metal. Îi spune o poveste despre timpuri apuse, apoi se așază în pat, cu fața în sus. Privește printre grinzi și începe să fredoneze o melodie. E felul lui de a gândi. Ar vrea să știe unde îi sunt ochelarii. Legați cu ață, dar încă solizi. Cu ramă de culoarea piersicii coapte, cu lentile groase de care a râs acum câți ani? Nu-i mai găsește, deși cele două camere sunt sărăcăcioase, fără multe cotloane unde s-ar putea ascunde. (…) ("Ultima dorință" - fragment)
”Pare un gen nou de literatură; o bună ficțiune - captivantă, atractivă, rezonabilă.” (Ecaterina Păun)
”În "Ultima dorință" găsim o idee excelentă, o poveste frumoasă cu atmosferă diafană și nuanțări care întrețin tonusul lecturii. În "Taxiul lui Charon" ne prezintă o viziune personală despre ce se întâmplă dincolo, adică după moarte; m-a dus cu gândul la "Eseu despre orbire" al lui José Saramago, care își imaginează o epidemie de orbire asemănătoare, cumva, cu epidemia de coronavirus prin care am trecut; este foarte bine scrisă și dozată ideatic și emotional. Imaginația bogată îmi întărește credința în rolul previzionar al scriitorilor de valoare.” (Anca Șerban Gaiu)
”Proza lui VD se îndreaptă spre maturitate. Oricum, el aduce un suflu nou, original, nealterat de influențele prozei consacrate. E permanent în căutare de idei și subiecte. Nu se aliniază unor reguli ori direcții. Pe acestea și le stabilește el însuși.” (Nelu Păcuraru)
”Este minunat când un om îşi găseşte propriul alfabetar al lumii exterioare şi îl pune în rezonanţă cu lumea sa interioară. Astfel, VD reuşește prin proza sa să ne conecteze la un univers fantastic, cu modul său de a-şi explica trecerea spre nefiinţă. Găsesc câteva puncte comune cu basmul, timpul se dilată/ contractă… m-am gândit la "Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte"”. (Daniela Lăcrămioara Capotă)
”VD emană emoție, captivează, surprinde. Textele lui au o construcție clară, în care acțiunea se desfășoară treptat, dezvăluind atât planul real, cât și cel simbolic.” (Silvia Curelaru)
”Proza lui VD este profundă, interesantă; oscilația între real și fantezie trezește interesul; are talent, să continue...” (Coca Drăgan)
”Texte care scot în evidență ideea morții, personajul având de-a face atât cu viața din trecut, cât și cu Judecata de apoi. Prima proză este scurtă și la obiect, cu o atmosferă remarcabilă ce îi conferă personajului șansa de a schimba un lucru atât de mic și simplu, dar atât de important, unde dragostea a jucat un rol atât de decisiv în viața sa. În al doilea text sunt foarte bine conturate detaliile și ideea jocului de noroc, subliniind modul în care personajul și-a trăit viața.” (Marina Gherghef)
”În prima proză are imagini cinematografice; cea de-a doua mi s-a părut o poveste frapantă.” (Ioan Gh. Tofan)
”Primul text are o idee generoasă, iubirea ca opțiune de viață-moarte. Pe alocuri insuficient explicitat artistic, de exemplu, apariția fiului, în scena de final. Al doilea text vine cu o recuzită incertă de simboluri, nesusținute ca realizare artistică. Charon este șofer de taxi, la vămile văzduhurilor sunt soldați, către final apar doi sori, din care unul este lumina lui Dumnezeu, toate într-o călătorie inițiatică a unui personaj. E un text la care s-ar fi putut lucra prin dezambiguizarea simbolurilor propuse și crearea propriu-zisă de spații noi, artistice.” (Stela Iorga)
”Are multă delicatețe în modul de a scrie, un-ceva care induce un stil nou în literatură etc.” (Carmen Neacșu)
Vineri, 24 ianuarie, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă" - moment comemorativ Iulian Mardar, din creațiile căruia va citi Antonela Mardar.
