Pictorița Clara Cantemir, de la nașterea căreia s-au împlinit 120 de ani, s-a născut pe 22 ianuarie 1905, la Hârlău, judeţul Iaşi. A absolvit Școala de Arte Frumoase din Iaşi, unde a studiat cu pictorii Octav Băncilă, Gheorghe Popovici şi Ştefan Dimitrescu.
Căsătorită cu un comandor de aviaţie, în perioada interbelică a fost profesoară la Liceul de Fete din Tecuci. Aici şi-a organizat în 1936 prima expoziţie personală, urmată de altele deschise la Bucureşti în 1943, 1944, 1947, 1958, 1967, 1977. A fost prezentă cu lucrări în manifestările Asociaţiei „Tinerimea artistică” (1944), a Saloanelor Moldovei, iar după 1948 a expus la expoziţiile de stat anuale de pictură şi grafică, precum şi la alte manifestări ale breslei organizate la Bucureşti şi în ţară.
Lucrări ale sale au fost incluse în expoziţii de artă românească deschise la Paris (1957), Helsinki (1960), Tokio (1963), Köln (1968), Moscova, Talin (1969), Cleveland, Boston, New York (1971-1972), Berlin (1973), Islamabad (1975), Istanbul, Roma, Florenţa, Milano (1976), Ankara, Istanbul (1977), Brazilia (1982-1983), China (1984). A fost distinsă cu Premiul pentru Acuarelă la Saloanele Moldovei, Iaşi (1943) şi cu Medalia Meritul Cultural, clasa I (1968).
A încetat din viață pe 13 decembrie 1993, la București.
Pictură şi grafică postimpresionistă
Numele Clarei Cantemir figurează în lucrări de specialitate de mare importanță: Octavian Barbosa, "Dicţionarul artiştilor români contemporani", Editura Meridiane, Bucureşti, 1976; Petre Oprea, "Artişti participanţi la expoziţiile Societăţii Tinerimii Artistice (1902-1947)", Editura Maico, Bucureşti, 2006; Vasile Ghica, "Nasc şi la Tecuci oameni", Editura PIM, Iaşi, 2008; Valentin Ciucă, "Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010", Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Corneliu Stoica, "Dicționarul artiștilor plastici gălățeni, ediția a II-a revăzută și întregită", Editura „Axis Libri”, Galați, 2013.
Clara Cantemir a practicat pictura şi grafica de factură postimpresionistă. S-a remarcat îndeosebi în genul acuarelei, continuând tradiţia încetăţenită la noi în folosirea culorilor de apă de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Francisc Şirato, Nutzi Acontz, Max Arnold. Alături de Constantin Găvenea, Maria Constantin, Balogh Lajos, Ion Murariu, Mihail Gavrilov, este considerată unul dintre artiştii români contemporani care a creat opere de mare valoare artistică în genul culorilor de apă. Sensibilă la variaţiile luminii, excelentă observatoare şi cunoscătoare a plaiurilor româneşti, ea a surprins spectacolul mirific al firii în varii ipostaze, în tablouri încărcate de lumină, cu mari deschideri spaţiale, în care totul vibrează la un înalt diapazon. Există mult sentiment în picturile sale, fie că acestea reprezintă privelişti din natură, fie că redau gingăşia, delicateţea şi prospeţimea coloristică a florilor.
Clara Cantemir rămâne o pictoriţă cu „remarcabile performanţe” şi „cu un parcurs exemplar sub raport artistic”, după remarca regretatului istoric și critic de artă Valentin Ciucă.
