În a doua jumătate a lunii septembrie, activitatea Salonului cultural «Armonii de toamnă» al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Galați” s-a reluat cu o expoziție de artă plastică și prezentarea a două cărți valoroase, ivite în perimetrul intelectual al județului Galați.
Tânăra Nicoleta Bejan-Berlea, studentă a Facultății de Arte a Universității „Dunărea de Jos”, ne-a propus 20 de tablouri, cu un generic interesant, UPUVOINȚĂ - Tradiție, Credință, Iubire. „Mă bucur că expun aici, în centrul cultural al orașului”, mărturisește artista. „Față de colecțiile trecute, am folosit acum tehnici noi, ilustrația de carte, gravura, colajul, pictura religioasă pe lemn și pe sticlă”. Ne prezintă cu însuflețire câte un tablou din fiecare stil, începând cu obiectivele, inspirația și continuând cu tematica, materialele folosite și modul de realizare. Am reținut cu această ocazie predilecția pictoriței pentru natură și basm, pentru monumentele orașului Galați (ex. Biserica "Mavromol"), pentru noii sfinți ai Bisericii Ortodoxe Române, ca și omagiul adus maeștrilor, dintre care am reținut numele pictoriței gălățene Jeanne Coppel (Helder).
În continuare, ne așteaptă o surpriză la fel de emoționantă, proiecția minidocumentarului "Alexei Mateevici pe meleaguri tecucene și vrâncene", care aduce și filmul printre noi, cu expresivitatea lui superioară, amplificată de sincretism. Autorul, omul de cultură tecucean Ștefan Andronache, reușește să ne poarte pe urmele poetului moldovean în ultimele sale luni de viață, când, ca preot militar, participa la Primul Război Mondial. Pe ecran apar secvențe edificatoare: satele Cosmești, Munteni, Podoleni, locuri pe unde l-au purtat pașii, biserici unde a slujit, malul abrupt al Siretului la Muntenii de Jos (sau Munteni-de-Jos), spitalul din Tecuci unde a fost internat, realități ale conflagrației, pe care le eludează parțial în scrisorile adresate soției și apoi boala, sfârșitul. În urmă rămâne mesajul său înălțător: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/Un șirag de piatră rară/Pe moșie revărsată...”
Ghiță Nazare le mulțumește realizatorilor, apreciind că astfel de manifestări complexe, de cultură, istorie, literatură și artă, îmbogățesc semnificativ cunoștințele publicului și sunt un mijloc excelent de educație la orice vârstă. Trece apoi la prezentarea autorilor de carte: Ștefan Andronache, cel care ne pune în față volumul "Scrieri de istorie literară" (Editura "Junimea", Iași, 2023) este filolog, format la Universitatea din București. Timp de aproape 40 de ani a fost bibliotecar și director al Bibliotecii Municipale „Ștefan Petică” din Tecuci. Ca specialist, a predat biblioteconomie și istoria artei la Colegiul „Spiru Haret” din același oraș. Este un colecționar recunoscut în țară și în străinătate, afirmat mai ales în cartofilie, și un pasionat călător pe drumuri europene. A publicat, printre altele, antologii și biografii ale unor personalități născute în Tecuci și în zona Tecuciului, Calistrat Hogaș, Nicolae Petrașcu, Costache Conachi, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Petrovici, Tudor Pamfile.
Gülten Abdula-Nazare, autoarea sintezei etnologice "Pomul vieții în cultura și mitologia popoarelor turcice" (Editura "Axis Libri", Galați, 2016), provine dintr-o familie de turci din Nicopole, refugiată la Galați, unde tatăl său devine imam. Născută aici, „în umbra geamiei din orașul vechi”, deprinde traiul într-o societate cosmopolită, unde, pe lângă români, trăiau greci, lipoveni, turci, italieni, armeni, bulgari, romi... A publicat multe lucrări referitoare la civilizația otomană, amintiri despre comunitatea turcă din Galați, dar, ca româncă, participă în mod curent și la manifestări dedicate limbii și culturii române în Turcia.
Scriitorul și criticul Adi George Secară, referent al ambelor lucrări, consideră că documentarea și restituirile pe care le realizează Ștefan Andronache în exegeza realizată se înscriu în tipul de abordare zonală a literaturii numit geografie literară, în timp ce analiza diferitelor ipostaze ale unui motiv ancestral, „Pomul Vieții”, dezvăluie o cercetare amplă, pe care Gülten Abdula-Nazare o așază sub semnul comparatismului, în care accentul nu cade totuși pe folclorul românesc, ci pe o perspectivă mai largă, integrând credințele turcilor anatolieni, dar și riturile celor din Altai sau din Siberia. „Este și un studiu de etnobotanică”, conchide literatul, care se referă la semnificațiile multiple ale sădirii copacilor, la interdicția tăierii, la asocierea lor cu momentele decisive ale vieții omului, pomul nașterii, copacul prieteniei, al căsătoriei etc. Pomul sacru realizează astfel contactul virtual cu „inima cerului”, altfel inaccesibilă, dar adânc întipărită în tradiție, după cum demonstrează inserarea în text a unor cugetări memorabile ale personalităților din lumea turcă, începând cu Profetul Muhammad (Mahomed) și încheind cu Mustafa Kemal Atatürk.
Scriitorul Tase Dănăilă evidențiază la Ștefan Andronache multiplele pasiuni și preocupări culturale: arta imaginilor fotografice, jurnalul de călătorie, explorarea documentelor literare și a biografiilor ilustre. George Lateș ne vorbește despre o relicvă a cultului musulman, o piatră din zidul fostei geamii din Galați, păstrată de un binevoitor. Vasile Leonte vrea să adauge la însemnările publicate în rubrica „Biografii stenice” din revista „Școala gălățeană” noi considerații despre Gülten Abdula-Nazare, pe care le așază, simbolic, într-o structură lingvistică turcească, sütanne (sütana), „doică” (literal „mamă de lapte”). Cu alte cuvinte, ca turcoaică născută în Galați, Gülten Abdula este soră de lapte cu toți locuitorii localității care i-a devenit mamă! Olga Ijdelea a rămas impresionată de filmul dedicat lui Alexei Mateevici, care îi reamintește de documentarele realizate pe teme istorice și literare de Televiziunea Română. Eu am remarcat în primul rând străduința celor doi autori de a dezvălui realități mai puțini știute sau chiar necunoscute. A căuta dovezi și a le analiza reprezintă singura cale de pătrundere în esențe, atât în știință, cât și în literatură. Îmi amintesc ce spunea la un moment dat Petre Țuțea, că „adevărul nerevelat nu există!” O metodă de a depăși acest impediment este cercetarea. Or, ceea ce a realizat Ștefan Andronache în Scrieri de istorie literară. De la portrete și epistole, la însemnări memorialistice este o adevărată muncă de arheologie literară, desfășurată cu tenacitate și acribie. La fel, Gülten Abdula-Nazare urmărește un simbol în întrega lui desfășurare, descifrând semnificațiile sale inedite. Chiar dacă vom observa că aceste întreprinderi nu sunt chiar literatură, ci metaliteratură sau paraliteratură, contribuția lor la clarificarea literarității este decisivă. Sterian Vicol declară: „Am mai spus și cu altă ocazie că mă impresionează acest spațiu cultural, Salonul „Armonii de toamnă” al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor". Și adaugă aprecieri superlative, asupra filmului despre Alexei Mateevici, pe care-l consideră o capodoperă, asupra mediului cultural tecucean și referitoare la implicarea atât de pasionată a doamnei Gülten Abdula în activitățile culturale turco-române. Vasile Manole ne amintește cu umor de blestemul și pedeapsa ce i se cuvin celui care taie un copac! (cu trimitere la „Pomul Vieții”). Despre domnul Andronache afirmă că e „o legendă vie a Tecuciului” și, pentru a fi mai convingător, adaugă câte două epigrame pentru fiecare autor de carte. Cati Păun spune că a impresionat-o filmul despre Mateevici, pe care îl consideră demn de orice televiziune, iar doamnei Abdula îi mărturisește: „Tot ceea ce faceți este cu sufletul!”
În final, Gülten Abdula-Nazare face o scurtă prezentare a celor nouă capitole ale cărții sale, pornind de la invocarea dificultății de a cerceta o arie atât de largă a populației turcice, întinsă din estul Europei și Anatolia, până în cele mai îndepărtate zone ale Asiei. În lucrare a urmărit, printre altele, clasificarea pomilor mitici, simbolul „Pomului Vieții” în cele trei religii monoteiste, ritualuri legate de arborele sacru, reprezentări ale „Pomului Vieții” în arta islamică, fenomene de interculturalitate. Ștefan Andronache constată că se află într-un „autentic templu spiritual”, mulțumește pentru sugestii și „provocări” și recunoaște că timp de 40 de ani s-a preocupat de scoaterea în evidență a personalităților tecucene. Volumul său are trei părți. În prima, evocă oameni importanți care au trăit sau au trecut prin Tecuci, idee și imbold care i-au venit după ce a descoperit în podul bunicilor o carte cu versuri de Ștefan Petică. A doua parte cuprinde epistole pe care el însuși le-a descoperit (ale Nataliei Negru, ale lui Ion Petrovici...), în timp ce a treia este dedicată memorialisticii - amintiri despre personalități mai puțin cunoscute.
