Plin de viaţă. Aşa a fost vernisajul de ieri, din Sala „Ioan Simion Mărculescu” a Muzeului de Artă Vizuală, unde s-a deschis expoziţia de pictură şi sculptură a lui Marius Burhan. Cu „făpturi” din lemn cald, „înnobilat”, cum sublinia directorul Dan Nanu, cu acorduri de jazz revărsate la pian de Leonard Croitoru, cu un slideshow realizat de Simona Andrei, cu frunze şi iarbă şi pământ – natura adusă în muzeu, pentru a crea cadrul ideal al lucrărilor, dar, mai presus de toate, cu familia artistului – cele două fetiţe, Rebeca şi Miriam, alături de soţia acestuia, Laura, gălăţeancă.
Marius Burhan este un nonconformist, un „berbec”, cum l-a numit muzeograful Eduard Costandache, în sensul de „explorator, mereu nemulţumit şi novator”, ale cărui creaţii „acţionează ca un berbec ce dărâmă preconcepţiile şi viziunile limitate”. Criticul de artă Mariana Cocoş a evidenţiat sobrietatea arhaică a sculpturilor sale, diferită de exuberanţa cromatică a instalaţiilor şi picturilor prezente pe simeze. „Volumele mari, cu excavaţii ce păstrează urma dălţii, etalează de fapt o viaţă a lemnului, e prelucrării lui în scopul configurării unor semne cu înţeles ascuns, misterios”, apreciază criticul.
Marius Burhan a recunoscut că, aşa cum în teoria culorii, o nuanţă influenţează o altă nuanţă, la fel familia şi arta se întrepătrund în viaţa sa: „Nu întâmplător, culorile mele sunt atât de vii, ele prezintă acea frumuseţe pe care o văd în ochii copiilor mei. Culorile se potenţează şi se susţin dar, în acelaşi timp, creează o nouă direcţie, pe care nu o ai dacă nu trăieşti miracolul de a fi părinte, de a avea o familie în paralel cu viaţa egoistă de artist.
