Un „Satir” cu o grimasă abia reţinută pe chip te întâmpină chiar după ce pui piciorul pe ultima treaptă a scărilor ce duc spre sala de expoziţii de la etajul Muzeului de Artă Vizuală. Nici nu ai timp să-ţi dai bine seama ce se întâmplă şi, din spatele sălii, o „Gorgonă” cu şerpii împletiţi spic aproape că te împietreşte cu privirea. Tocmai când răsufli uşurat şi te întrebi dacă nu cumva ai nimerit într-un scenariu cu monştri din Grecia Antică, dai nas în nas cu Anglia secolului al XIX-lea, de unde te salută cu un zâmbet cam zgârcit un Scrooge făcut din teracotă. De aici, e de ajuns să întorci capul la stânga, unde stă parcă pe picior de luptă un „Războinic” transpus din întinderile deşerturilor africane.
Sală neîncăpătoare
Ceea ce am descris mai sus nu este o închipuire cu aspecte terifiante, ci doar câteva dintre lucrările cât se poate de tangibile ale sculptorului Liviu Adrian Sandu. Operele fac parte din expoziţia „Emoţii, expresii, fizionomii”, vernisată miercuri după-amiază la sediul Muzeului. Alături de figurile mitologice se regăsesc şi chipurile unor persoane cât se poate de reale, din viaţa culturală a oraşului: actorul Lică Dănilă, sculptorul Gheorghe Miron, directorul Martens SA, Vasile Joantă, criticul de artă şi cronicarul Corneliu Stoica sau directorul Muzeului de Artă Vizuală, Dan Basarab Nanu.
Holul de la parterul clădirii a fost neîncăpător pentru cei care au venit să asiste la vernisaj. Cei care s-au gândit că sfertul de oră academic îi va salva şi de această dată, au avut surpriza ca la sosire să fie nevoiţi să urmărească totul de pe scările de afară. Sculptorul Gheorghe Miron, care a spus că îl consideră ca pe un frate pe autorul expoziţiei, a subliniat tenacitatea şi perseverenţa ieşite din comun ale acestuia. „Nu mă sfiesc să afirm că Liviu Adrian Sandu este un lider al generaţiei sale, un adevărat vârf, în vârf, în vârf”, a spus Miron. Deschiderea a fost marcată şi de intervenţia metaforico-poetică a actorului Lică Dănilă, de la Dramaticul gălăţean. Înainte ca publicul să urce pentru a putea vedea lucrările, a fost proiectat un scurt film în care zeci de sculptori de pe mai toate meridianele globului, prieteni sau cunoscuţi ai lui Liviu Adrian Sandu, şi-au prezentat părerile cu privire la opera sculptorului gălăţean.
Una dintre cele mai mari provocări
„Am urmărit să imortalizez expresia proprie fiecărui chip. Consider că acest lucru este cel mai greu de obţinut, este un apogeu la care probabil că îşi doreşte să ajungă orice sculptor. În cazul modelelor reale, provocarea a fost ca persoana reprezentată să se regăsească ulterior în lucrare. Pentru personajele mitologice, imaginaţia a jucat un rol mult mai important. Totul, de la teracota (lutul ars) folosită drept material şi până la culorile cu care am patinat fiecare lucrare contribuie la evidenţierea anumitor expresii”, a explicat Liviu Adrian Sandu.
Întrebat dacă are o lucrare de suflet dintre cele 19 expuse, sculptorul a răspuns că lucrarea sa preferată şi cea mai bună este mereu cea viitoare.
