Mi-am propus să-l intervievez o dată la 15 ani. Titlul ultimului „material” despre Vasile Tărâţeanu - „La Cernăuţi s-a dat foc tricolorului”. L-am publicat tot în „Viaţa liberă”, iar apoi i-am făcut loc în sumarul unui volum de publicistică („Trestii gânditoare, poeţi şi animale”, 2001). Din biobibliografia acestui scriitor, pe scurt: născut în anul 1945, în satul de frontieră Sinăuţi, regiunea Cernăuţi (Ucraina). Absolvent, în anul 1972, al Facultăţii de Filologie, secţia Limba şi literatura moldovenească. N-a predat nicio zi, consacrându-se publicisticii şi literaturii. Peste 20 de cărţi tipărite. Nu cred că mai ţine minte numărul premiilor ce i-au fost atribuite de-a lungul vremi - a debutat editorial în 1981, cu „Harpele ploii”, la Editura „Carpaţi”, din Ujgorod; poezii tipărite cu literă chirilică. Astăzi, Vasile Tărâţeanu este membru de onoare al Academiei Române.
- Reîntâlnirea cu dumneavoastră, i-am spus, mă bucură. Mai cu seamă că de câtva timp sunteţi, oficial, membru de onoare al Academiei Române. Întrebare directă: încă n-au reuşit prietenii dumneavoastră - cel de la noi - să vă „tragă” încoace?
- Adică să plec din Cernăuţi? Dar asta nu se poate. Dacă plec şi eu, atunci Bucovina noastră, Cernăuţiul nostru rămân cu un român mai puţin. Ca om liber, am tot dreptul să mă stabilesc cu traiul în oricare loc din România. Şi sunt foarte multe care îmi sunt dragi, unde am mulţi prieteni, cunoscuţi şi chiar rude apropiate. Fraţii mamei mele au trăit după 1940 în Ţară - acum sunt plecaţi la Ceruri. Îmi vine în minte nenea Visarion, preot şi scriitor şi el, cu detenţiune de 12 ani la Gherla şi la Aiud. Îşi doarme somnul de veci în cimitirul comunei Gârcina, din judeţul Neamţ. Şi-a păstorit creştin-ortodocşii până în ultima clipă a vieţii. Deci m-aş simţi bine la Piatra-Neamţ, ca, de altfel, şi la Suceava, ori la Sibiu, Craiova, Braşov… Nu mai vorbesc de Ploieşti şi de Buşteni, unde sunt declarat cetăţean de onoare. Fără îndoială că la fel m-aş simţi şi în minunatul dumneavoastră oraş de la ţărmul Dunării. La Galaţi, poate ştiţi, am fost de mai multe ori. De fiecare dată, primit frumos. Viorel Dinescu, poet şi critic literar - prietenul meu. A scris nu numai despre cărţile mele, ci şi despre mai toţi scriitorii români importanţi din nordul Bucovinei şi din Basarabia. Sterian Vicol, să nu-l uit nici pe el, m-a publicat nu numai o dată în revista sa „Porto-Franco”. Îmi amintesc cu plăcere şi de poetul şi prozatorul Corneliu Antoniu, redactor-şef la „Antares”. Domnul Th. Parapiru - cărţile sale ocupă un loc de cinste în biblioteca mea de la Cernăuţi. Nu în ultimul rând, domnul Ilie Zanfir, directorul Bibliotecii Judeţene „V. A. Urechia”, unde am avut lansări de carte. Pentru scriitori, gazdă perfectă! Aceleaşi cuvinte şi despre doamna Letiţia Buruiană. Aşa că m-aş simţi extraordinar de bine şi printre gălăţeni.
- Ce faceţi ca membru de onoare al Academiei Române?
- În primul rând, mă strădui ca tot ce iese de sub pana mea să corespundă acestui înalt titlu. Apoi, am grijă să pun umărul la popularizarea literaturii române în regiunea Cernăuţi, mai precis, în nordul Bucovinei, în fostul Ţinut Herţa, în Maramureşul istoric şi în sudul Basarabiei, unde locuiesc comunităţi de români rupţi de la matricea firească a neamului nostru, în urma cârdăşiei molotovo-ribentroppiste. M-aş mai opri şi la datoria de a mă implica în valorificarea trecutului cultural, artistic şi ştiinţific naţional de până la 1940, din aceste teritorii strămoşeşti.
- Cum staţi cu funcţiile agreate de majoritari, mai aveţi în Ucraina vreuna?
- Nu. Din ce motiv? Pentru că activitatea mea nu le prea convine forţelor politice de factură ultranaţionalistă ucrainene. Sunt însă consilier al domnului Ion Popescu, deputat în Rada Supremă a Ucrainei, calitate ce îmi permite să activez ca şi cum aş fi deputat în Consiliul Regional Cernăuţi, şi chiar mai mult Afară de asta, pot face diverse demersuri importante uzând de răspunderea pe care o am ca preşedinte al Senatului Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească” din Ucraina - fac parte din ea 28 de organizaţii non-guvernamentale cu profil cultural, din regiunile Cernăuţi, Transcarpatia şi Republica Autonomă Crimeea.
- Ce să le transmit gălăţenilor din partea dumneavoastră?
- Să le dea Domnul o viaţă mai bună decât cea pe care o trăiesc acum.
