Campanie VL: „Biserici istorice gălăţene”: Altarul din Călmăţui - memoria vie a locului

Campanie VL: „Biserici istorice gălăţene”: Altarul din Călmăţui - memoria vie a locului
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Biserica din satul Călmăţui, comuna Griviţa, judeţul Galaţi, este aşezarea bisericească în jurul căreia s-a format comuna-reşedinţă Griviţa. Deşi arhivele nu sunt foarte darnice în informaţii în legătură cu acest loc sfânt, puţinele inscripţii de pe pereţii bisericii, monument de patrimoniu din 2004, dau mărturie despre istoria locului. Despre ctitorii ei, Alexie Anastasiu şi nepotul său, Dimitrie Anastasiu. Într-un fel anume, locaşul este memoria vie a comunei-reşedinţă Griviţa, dar şi a părţii de sud a Principatului Moldovei. În 21 octombrie 2012, biserica a fost resfinţită de Înalt Prea Sfinţitul dr. Casian al Dunării de Jos.  Părintele paroh Dorin Ciobanu slujeşte aici din 2006.

Ridicată între 1826 şi 1865

Astăzi, pe întinderea lină a văii Călmăţuiului, Biserica Sfântul Mucenic Gheorghe şi Sfântul Dimitrie, restaurată în ultimele două decenii, te întâmpină cu căldură. Înainte de a păşi în locaş, pisania de pe frontispiciu, scrisă în elină şi română, ne întoarce în urmă cu aproape două veacuri: ”Acest templu închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost înălţat de Alexios Anastasiu Jevalexi (1801-1868) din Capisovo din Zagori, în Epir”.

Ridicată la începutul veacului al XIX-lea, locaşul şi-a legat adânc existenţa de mica localitate gălăţeană Călmăţui. Biserica a dat viaţă aşezării. O tradiţie a locului este vie şi astăzi printre săteni, care povestesc că biserica lor a prins contur prin mutarea la Călmăţui a bisericii din Negrea, un sat dispărut. "Arhiva" de pe pereţii bisericii relevă că locaşul, expresie a stilului arhitectural neobizantin,  a fost ridicat în aproape trei decenii.

Primul ctitor

Căminarul Alexie Anastasiu este cel care a ridicat un conac, după ce a cumpărat moşia Călmăţui (fostă Brehoaia) de la un anume Leon Vasiliu din târgul Nicoreşti. Numele localităţii Călmăţui a fost luat de la cel al pârâului Călmăţui, afluent al râului Siret care trece prin localitate. Lângă conac, Alexie a ridicat frumoasa biserică, iniţial, cu hramul Sfântul Gheorghe, fapt menţionat în pisanie, informaţie preluată şi de istoricul Nicolae Stoicescu, în Repertoriul bibliografic al localităţiilor şi monumentelor din Moldova, 1974. Al doilea hram este al Sfântului Mucenic Dimitrie şi a fost dat de nepotul lui Alexie, pe nume Dimitrie Petre (Tache) Anastasiu (1836-1900), jurist, prefect de Tecuci, deputat şi mare filantrop.

Tabloul votiv

Cum păşeşti în locaşul proaspăt resfinţit te frapează pictura, expresie a stilului neobizantin, făcută în tehnica "al secco" - pictura este făcută direct pe tencuiala uscată. Pictura veche mai este prezentă pe 50 mp şi a fost restaurată de pictorul Petru Tulei, ceilalţi 200 de mp fiind pictaţi de acelaşi artist. Catapeteasma veche a fost şi ea restaurată de Sandu Stoleru. Dintre tablourile votive ale bisericii nu lipseşte cel al primului ctitor - elinul Alexie Anastasiu. Deasupra portretului său, un text scris cu litere chirilice întăreşte inscripţia din pisania de la intrare şi ne spune că lucrările de înălţare a locaşului au fost terminate spre finalul vieţii sale, în 1865: "Fondatorul acestui sfânt locaş - înălţat în onoarea Martirului Gheorghe, în satul Brehoaia, de către proprietarul moşiei Alexe Anastasiu Jevalexi de naţiune elinu din Ipiru, districtul Zagora, satul Capisovo, având (avea) etatea de 64 de ani, când a terminat edificiul, domiciliat în acest Principat al Moldovei din anul 1826, mai 16, la urbia Tecuci. Terminarea s-a făcut la 30 ale lunii august, anul 1865, în zilele Măriei Sale Alexandru Ioan I, Domnitorul Românilor”.

Catapeteasma, mai veche decât zidul

Catapeteasma bisericii este aparte şi arată ca o bijuterie de mare fineţe, realizată dintr-un lemn de esenţă moale. Sătenii spun că este adusă de la fosta biserică din Negrea, dar nu sunt date certe. "Catapeteasma, asemenea bisericii, este în patrimoniul Direcţiei Judeţene de Cultură şi Culte Galaţi", ne spune părintele paroh Dorin.

Istorie nouă la Călmăţui

Resfinţirea din 21 octombrie 2012 a Bisericii din Călmăţui a fost săvârşită de Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, în prezenţa autorităţii locale şi a creştinilor şi a unui donator de nădejde, părintele Epifanie Bulancea, de la Mănăstirea „Măgura Ocnei”. Evenimentul a adunat un buchet de fapte alese, pe care preotul paroh Dorin Ciobanu le-a împlinit alături de credincioşi şi cu sprijinul autorităţilor locale. "Între 1997 şi 2006, aici a slujit şi părintele Gelu Bădărău, care a început restaurarea Bisericii din Călmăţui, pe atunci în mare suferinţă. A consolidat subzidirea şi a pus acoperişul. Nu se mai slujise aici din anii 1932  sau 1936, ultimul preot care a fost aici în perioada interbelică  fiind Gheorghe Decuseară", povesteşte părintele Dorin.  

Lucrarea de fineţe, de restaurare a bisericii şi a hainei bizantine, a revenit preotului Dorin Ciobanu, care a dat strălucire aşezării bisericeşti. Preotul i-a avut alături pe restauratorul de pictură Petru Tulei şi pe Sandu Stoleru, cel care a restaurat catapeteasma şi care a respectat sfaturile Arhiereului locului, de a nu clinti nimic din frumoasa bijuterie care are două veacuri de existenţă materială.

În tot acest răstimp, părintele Dorin a restaurat şi casa parohială, donaţie a familiei Anastasiu. De asemenea, a dat o nouă întrebuinţare unei anexe (grajdul), unde a fost înfiinţată o sală cu diverse întrebuinţări. Serveşte pentru întâlnirile cu copii în cadrul Proiectului "Hristos împărtăşit copiilor", dar este şi sală pentru pomenirile unor înaintaşi din acest locuri.

Citit 9331 ori Ultima modificare Vineri, 16 Noiembrie 2012 18:36

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.