Oraşul care şi-a dus crucea războiului... a primit Crucile de Război franco-italiene!
Marea Unire a fost posibilă numai prin sacrificiile unui război cumplit, în care Galaţiul, prin eroismul său, şi-a adus contribuţia, rezistând ca un pinten în faţa frontului inamicului german, austro-ungar, bulgar şi turc…Gălăţenii au căzut pe front, pe Argeş, la Turtucaia sau Mărăşti... Generalului Eremia Grigorescu, eroul şi strategul de la Mărăşeşti, bujorean, gălăţenii i-au dăruit o sabie… Galaţiul, cu populaţia dublată de refugiaţi, cu spitale de campanie în şcoli, înfrunta foamea (primarul Constantin Ţinc făcea apeluri disperate şi propuneri Guvernului refugiat la Iaşi!), bolile, frigul, bombardamentele, a fost un al doilea Stalingrad! Aici, cei puţini şi slab înarmaţi au înfrânt armata dezertorilor ruşi, bolşevizaţi, care n-au vrut să treacă fără arme: urma să prade portul, îndreptându-se spre Basarabia.
Mai întâi, La Croce di guerra…
Galaţiul a fost decorat după război ca „un oraş eroic”, scria în „GALAŢII în timpul marelui răsboiu” – Editura Eminescu, ziaristul George Munteanu, director al cotidianului interbelic gălăţean „Reacţiunea”. Mai întâi au fost italienii: primarul Gheorghe Iorgala, avocat, a primit, pentru oraş, decoraţia. Primarul se adresa gălăţenilor pe 20 mai 1921 (Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, Fond Primărie, d. 5/1921): în dimineaţa de miercuri 25 mai 1921 sosea gen. Badoglio, "subşeful Marelui Stat Major al armatei italiene", trimisul extraordinar al regelui Italiei, însoţit de ambasador, pentru a ne oferi „Crucea de război” italiană. „Originea latină, ce uneşte poporul nostru cu marele şi nobilul popor italian (...), în sfârşit, distincţiunea preţioasă pe care o acordă M.S. regele Italiei primului port al României-Mari şi gălăţenilor pentru eroismul arătat în tot timpul războiului (s.n.). (…) Să unim şi să abordăm cu toţii, în această zi de mândrie cetăţenească, culorile naţionale ale celor două ţări surori şi cu toţii să ieşim întru întâmpinarea iluştrilor oaspeţi, făcându-le o primire frăţească şi entuziastă, demnă de nobila tradiţie a acestui oraş mare, bogat şi frumos.” Solemnitatea s-a desfăşurat în Grădina publică. De faţă au fost autorităţi locale, reprezentanţi ai numeroaselor consulate gălăţene.
Şi Croix de la Guere…
15 octombrie 1922: unirea era consfinţită prin încoronarea la Alba Iulia lui Ferdinand ca rege al României Mari. Îl avea alături şi pe şeful Misiunii Militare franceze, care ne instruise în timpul războiului şi luptase din greu alături de noi: generalul Henry Berthelot.
21 octombrie 1922: mare serbare la Galaţi – venea „papa” Berthelot! Un fluturaş împărţit chema: „Cetăţeni, Sâmbătă 21 Octombrie orele 9, Generalul Berthelot, distinsul reprezentant al Republicei Franceze soseşte în oraşul nostru pentru a-l decora cu Crucea de Război Franceză”. Se vorbeşte aici şi despre „iubirea şi neţărmuita admiraţiune pentru Franţa”, care ne fusese alături. Gălăţenii erau rugaţi să împodobească oraşul în culorile franceze şi să iasă cu flori. Adjunctul primarului Teodor Thenea a primit, la Palatul administrativ, „decoraţiunea”. Oficialităţi, onoruri militare, muzică, un Te Deum la Catedrală, defilare, tinere gălăţence, gardă de onoare, primirea la Primărie de către Consiliul Comunal.
