Zburător pe meleaguri străine. Omul care a trăit pe Aerodromul Galaţi (II)

Zburător pe meleaguri străine. Omul care a trăit pe Aerodromul Galaţi (II)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

O şcoală de pilotaj a CFR-ului * Aeroportul „Ştefan cel Mare” din Suceava e aeroportul din Galaţi


„O vreme am stat chiar în interiorul cazărmii: mama mea lucra bucătăreasă la nemţi - mama era săsoaică din Homorod”, povesteşte aviatorul veteran Petrache Moraru, vecin cu fostul Aeroport Galaţi. Ştia nemţeşte, căutase de muncă şi au angajat-o." Dl Moraru ar fi bun de ghid la un Muzeu al Aviaţiei gălăţene: „Când intraţi pe poartă în ISCL [fostul Trefo], în dreapta se construieşte un bloc cu 10 etaje - acolo era clădirea Comandamentului Aviaţiei. În spate era o baracă micuţă, numai pentru comandanţi, iar popota era pe partea stângă - la intrare imediat era corpul de gardă construit în 1938, nu odată cu cealaltă clădire - are şi alt stil…

Prea târziu

Foarte tânăr, a urmat o şcoală de pilotaj a CFR-ului, apoi şcoală de zbor fără motor la Iaşi, apoi una cu motor la Strejnic - Ploieşti. „Am terminat şcoala acolo, pe 21 octombrie ´51 am luat brevetul. Brevetul meu era de pilot internaţional de turism. Apoi nu s-au mai dat, s-au dat brevete de pilot sportiv. La piloţi internaţionali se cerea să faci raiduri, acrobaţie, la cel sportiv era mai simplu.” După şcoală, l-au încorporat, în noiembrie ´51. „În timp ce ne examinau medical, eram în pielea goală, dar aveam brevetul de pilot în mână. Vorbeau între ei: „Domnule, la Marină e nevoie de recruţi!”, iar eu mă dădeam de ceasul morţii că voiam la Aviaţie.” A convins însă pe cineva brevetul, atunci singura „haină” a pilotului: „Omul are chemare”, au spus, şi m-au trimis la Turda, la Aviaţie. În 1952, când îşi formau serii pentru instrucţie, aveau nevoie de foştii piloţi şi a fost mutat la Ianca, apoi la Tecuci, la Şcoala de aviaţie a aeroportului militar. În 1955 a fost trimis la Divizia 66 Vânătoare reactivă Craiova, pilot militar, dar în iunie ´58 unitatea s-a desfiinţat. Îl primeau la şcoala de pilotaj civil, cu bursă TAROM, dar era deja căsătorit, cu copil mic şi a refuzat să plece. O ofertă meteorologică: la Staţia Meteo Galaţi, după ce refuzase Sulina şi Munţii Făgăraş.

„Ocolind clădirea staţiei meteorologice, am intrat la TAROM. Acolo, să nu cred ochilor: comandant era fostul meu instructor militar de zbor [Bălan]. „Ce-i cu tine aici, Moraru?” I-am istorisit că se desfiinţase unitatea de aviaţie de la Craiova şi căutam un loc de muncă. „Măi, eu am nevoie de un tehnician de aerodrom.” Nu aş mai fi zburat, dar măcar eram lângă avion”. Şi i-a venit aprobarea de angajare, însă cu vestea rea că „aeroportul, începând de astăzi, se mută la Suceava, pe aerodromul Salcia.” Aşa că aeroportul din Salcia, o comună la câţiva km de Suceava, „Ştefan cel Mare” cum îi zice acum, e aeroportul din Galaţi! Abia am scăpat după aceea de Bălan: unde mă prindea, îmi spunea că îmi asigură casă, serviciu soţiei - dar nu la Galaţi… Nevastă-mea, „Nu şi nu!” Şi uite aşa, am renunţat la Aviaţie…” Era în 1958, când s-a desfiinţat Aeroportul din Galaţi, mutat în perioada următoare.

Primul pasager - un conte

S-a angajat la biroul Financiar la ICM (Întreprinderea Comercială cu ridicata pentru Mărfuri industriale). I-a plăcut să facă măcar cercetări despre istoria aviaţiei noastre, despre Galaţi. Ar putea chiar să-şi dea doctoratul în aşa ceva! Povesteşte despre Decretul regelui Ferdinand din 1921, care a făcut posibilă amenajarea aeroporturilor - militar şi civil - pe aceeaşi pistă. Îl pomeneşte şi pe primul pasager cu bilet, angrosistul brăilean Nicolae Anninos. În iunie 1926, căile ferate fiind inundate, contele Anninos a zburat cu un pilot până la Galaţi, unde avea vase în port…

Citit 1578 ori Ultima modificare Vineri, 24 Mai 2013 17:51

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.