Sfânta Teodora de la Sihla, cinstită pe 7 august, este recunoscută drept Teodora din Carpaţi. S-a născută la Vânători, Neamţ, pe la 1650. S-a nevoit întâi la Mănăstirea Vărzăreşti, în Munţii Buzăului, apoi în Munţii Neamţului, unde a purtat rugăciunea într-o peşteră. O tradiţie spune că nevoinţa Sfintei a fost "deconspirată", în chip minunat. Egumenul de la Schitul Sihăstria a observat ceva neobişnuit în zborul unor păsări care veneau şi adunau firimituri din trapeza aşezământului; apoi îşi luau zborul spre desişul codrilor la Sihla. Călugărul a pus doi fraţi să cerceteze zona şi mergând pe traiectoria păsărilor au ajuns la pustnica Teodora (din greacă, "Darul lui Dumnezeu"). Cuvioasa le-a zis că postea de 40 de zile şi că îşi dorea să-şi mărturisească păcatele şi să primească Sfânta Împărtăşanie.
În locul unde s-a nevoit, între 1725-1730 a fost ridicat un schit, cu hramul Schimbarea la Faţă. În vremea imixtiunii statului rus în Ţările Române (1828-1834), Moaştele Cuvioasei au fost duse în Lavra „Pecerska” din Kiev, cu menţiunea „Cuvioasa Teodora din Carpaţi”. Se crede că acolo sunt şi astăzi. Scriitorii Calistrat Hogaş şi Nicolae Beldiceanu au relatat despre Teodora din Carpaţi.
