Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului şi Naşterea Sfintei Fecioare Maria (din 8 septembrie) care se apropie ne poartă cu gândul la misiunea femeii "frumoase" din ziua de astăzi, mai ales, la rostul şi rolul Maicii Domnului în lume. Ne-am pus fireasca întrebare: cât de actual mai este în viaţa noastră modelul Maicii Domnului, al mamei jertfitoare?
Într-o ţară majoritar creştină, antinomiile abundă. Deţinem locul întâi în Europa la numărul de avorturi. În atari condiţii, ne întrebăm, într-o doară, cât de mult mai stăruie în mintea şi în inimile noastre de creştine acel „Fiat” - „Fie mie după cuvântul Tău, Doamne!” - cuvânt rostit de Sfânta Fecioară Maria, atunci când Arhanghelul Gavriil a anunţat-o că este aleasă să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu-Cuvântul? Între atitudinea cerească a Maicii Domnului, supranumită de Sfinţii Părinţi „Eva în Duh”, şi viziunea de astăzi asupra misiunii femeii în lume, diferenţa este ca de la pământ la cer.
Noi, cei de astăzi, prea grăbiţi şi puţin credincioşi, ne-am obişnuit să ne amintim de rolul şi rostul femeii în lumea şi în viaţa noastră cam o dată pe an: la 8 martie, când sărbătorim Ziua Internaţională a Femeii. Sărbătoare de împrumut, proclamată de ateii comunişti în 1911, care au golit de sens semnificaţia adevăratei zile a Mamei Creştine - Buna Vestire, cinstită în 25 martie. Ateii, prin interdicţiile lor faţă de Biserică, au lipsit de conţinut viaţa mamelor noastre (a părinţilor) mai bine de jumătate de veac; în schimb, familia era susţinută. Însă, pe cale de consecinţă, înstrăinarea de Dumnezeu a părinţilor noştri a transmis şi copiilor reflexul de a ne lepăda de frumuseţea credinţei, de a ocoli Biserica - locul de unde vine Lumina în lume. Acest fapt se vede astăzi mai bine ca oricând, mai ales, în spaţiul mediatic.
Astăzi avem libertate de credinţă, libertate pe care am asimilat-o cu libertinajul şi de aici multele familii destrămate, multele avorturi şi lepădări... Avem libertate, dar fără libertatea în Dumnezeu. În vremurile de apoi în care trăim, privind către tânăra femeie prin imaginea confecţionată de unele televiziuni (şi tabloide), observăm că statura creştinei este confiscată şi degradată de fel de fel de "dive", una mai seacă decât alta. De mai bine de două decenii de... libertinaj, aşa-numitele ”zeiţe ale frumuseţii”, confecţionate după un „software” ultramodern, în care goliciunea şi siliconul dau tonul!, "ne predau" lecţia "frumuseţii" fade şi trecătoare. A frumuseţii trupeşti, pământeşti, în detrimentul frumuseţii care vine din virtute, din calităţile sufleteşti dobândite la Şcoala rugăciunii şi a faptei bune. Ni se afişează "frumuseţi" care se complac în prostie şi promiscuitate, ca să nu spunem că toate acestea denotă neputinţe omeneşti cu iz de marketing şi necredinţă.
Dincolo de acestea, însă, rămânem la ideea că adevărata creştină - adevărata mamă, bogată sau săracă material - este frumoasă prin frumuseţea ei lăuntrică, prin jertfa, prin mila ei şi prin acea ˝complicitate cu viaţa˝ şi cu dragostea necondiţionată pentru aproapele. Femeia este bogată prin credinţa şi generozitatea ei, când a înţeles că rostul ei - ca parte la întreg - este familia. Femeia frumoasă este mironosiţa care prin simpla ei prezenţă, prin cuvântul ziditor şi fapta bună, luminează tot ce-i în jurul şi în calea ei. Credem şi mărturisim că adevărata creştină trebuie să-i urmeze Maicii lui Dumnezeu în lumina faptelor bune; că asemenea Mironosiţelor Femei, ea este apostolul neobosit în propria casă, în familie, la lucru şi în comunitate. Pe unde am mers în lume, am înţeles că românca are un înveliş lăuntric frumos, pe care l-a luat de la Maica lui Dumnezeu - „Femeia înveşmântată în Soare” (Apocalipsa, 18), Maica Vieţii şi a Luminii, cum spune Evanghelistul Ioan.
