* Între „Cele zece cărţi ale anului” * Borges de... Iamandi * Istoria SF-ului mondial, dicţionarele post-Bantaş şi Joe... Stalin *
A tradus relativ puţin într-o epocă în care se traduce aproape în direct, la presiunea editurilor care cer traduceri peste noapte, indiferent de calitate: „doar” 35 cărţi au fost tipărite. Însă texte „pritocite”, de mare valoare.
Este profesor, dar faima de traducător bun i-a ajuns în ţară. Are legături culturale internaţionale, de care profită pentru literatura română. La sfârşitul anului trecut, profesorul Petru Iamandi a tradus o carte despre Borges („Borges. O viaţă”, de Edwin Williamson - Editura RAO) care a figurat printre „cele zece cărţi ale anului” într-un clasament al ziarului „Cotidianul”.
Traduttore - (non) tradittore!
Ca să existe şi într-o altă limbă, cartea trebuie tradusă de un tălmăcitor-scriitor! Altfel, te întrebi ce naiba au găsit generaţii întregi la un autor clasic sau de ce este iubit un autor în ţara lui, alta decât România.
Dar gălăţeanul n-a pus succesul cărţii şi pe seama traducerii: „Cred că a contat în primul rând valoarea intrinsecă a cărţii. Mi se pare cea mai documentată biografie a lui Borges, s-a lucrat enorm la ea, zece ani”, spune Iamandi, cu vădită admiraţie pentru autor.
Faţă de alte traduceri, aici se folosesc termeni de critică literară, regionalisme... „A trebuit să trec prin toată opera lui. Şi unde nu erau citate deja traduse în româneşte din spaniolă, a trebuit să-l traduc prin intermediul limbii engleze: Borges la a doua mână... Au fost multe provocări şi peste 800 de pagini de carte. Chiar sunt mândru de această traducere!”
Ce urmează? „O carte foarte solidă despre Ionesco, care trebuie să apară anul acesta - este Anul Ionesco - la Institutul European...”
„Prima dată am tradus din ziarul partidului comunist englez”
Am fost curios când a început: „În clasa a zecea. Prima dată am tradus din ziarul Partidului Comunist englez - «Morning Star». Era de altfel singurul ziar de limbă engleză care putea apărea la noi. Cred că am început cu o bandă desenată... Era un ziar drăguţ pentru vremea aia...”
Mai târziu, a tradus filme indiene în direct, la Cinema „Central”, în timpul Zilelor filmului indian... A tradus mult în româneşte, dar şi din româneşte în engleză, într-o generozitate nerăsplătită.
A tradus din patriotism, aş spune, autori români, mulţi gălăţeni, doar pentru că a crezut că sunt buni pentru a fi promovaţi. Ca şi autorii traduşi în româneşte, aceştia s-au bucurat apoi de notorietate.
Numele traducătorului este însă scris întotdeauna foarte mic, niciodată pe copertă, deşi lui i se datorează mare parte din succesul unei cărţi!
A scos şi un dicţionar englez-român. „L-ai urmat, deci, pe Andrei Bantaş, cunoscutul traducător?” Răspunde cu umor: „Nu, când am scos dicţionarul, Bantaş murise. Deci, nu îl urmez, am să-l urmez... într-o zi.”
Iamandi a scris şi o istorie a SF-ului mondial, în care a făcut parte, aşa cum se cuvine, şi României, Balcanilor, fostelor ţări comuniste din Est, Orientului...
Luna şi suta...
Ne întoarcem la cartea despre Borges: „A fost comandă. M-am angajat că o fac în opt luni şi am terminat-o cam în jumătate de an. Editorul te consultă, de obicei, şi termenul este acceptabil. Când mă întreabă de cât timp am nevoie, mă uit câte pagini sunt, mă uit şi la dificultate - îmi trebuie cam o lună pentru o sută de pagini, plus o marjă de siguranţă, că poţi să te îmbolnăveşti într-o lună şi apoi trebuie să faci rabat de la calitate...”
„O pagină poţi să o traduci şi într-o jumătate de oră, dacă nu-ţi pune probleme, dar poate să-ţi ia şi un ceas jumătate. Trebuie să apelezi uneori la istorie, sociologie, botanică...”
„Am tradus de pildă, tot pentru RAO, «Orientalistul» - era plin de trimiteri şi a trebuit să-i fac un aparat explicativ la subsol. Erau amintiţi oameni de cultură ai timpului şi trebuia să-l informez pe cititor”.
„Sau am tradus o carte care s-a şi ecranizat - «Germanul cel bun», care va apărea în toamnă. Acţiunea are ca fundal Conferinţa de la Potsdam. Autorul se adresează cititorului american ca şi cum acela ar fi mai informat decât cel european. Şi nu e aşa! Un exemplu: cineva întreabă de ce n-a început conferinţa. I se răspunde: «Unchiul Joe s-a dat răcit». Aşa îi ziceau americanii lui Stalin, de la Iosif / Josef”.
În fotografie - traducătorul de engleză Petru Iamandi (stânga), alături de traducătorul de franceză Vasile Savin
