Moştenirea castrului roman de la Barboşi-Tirighina, situat pe şoseaua spre Tecuci, la vreo doi kilometri de Galaţi, ne obligă! Toată lumea ştie ce a fost acolo: „cetăţuia”, locul numit în antichitate Caput Bovis (Capul de bour) sau Gherghina, după numele invocat de Miron Costin, străjuind de sus altă curgere a Siretului decât cea de astăzi şi Dunărea, locul unde s-a ridicat singurul castru roman din toată Moldova. Aici s-au descoperit monedele împăraţilor Traian, Antonius Pius şi Filip Arabul. Abandonat după retragerea romană din Dacia, sute de ani s-au tot ridicat case, la Galaţi (chiar şi la zidurile Precistei) şi Brăila, din pietrele smulse din anticele ruine, dar acum avem un deal golaş, ruine şi artefacte de dezgropat, deasupra - câteva pietre şi o mare de gunoi în apropiere! Başca, peste complexul arheologic se suprapune şi o rezervaţie paleontologică, cu noi specii de fosile, descoperite pe un hectar!
Complexul arheologic este întins, are cam zece hectare. Izolat şi înconjurat de gunoaie (doar maşinile nu mai pot trece ca să deverseze, căci recent abia s-a săpat un şanţ), locul nu este vizitat! Dacă teiul lui Eminescu de la Iaşi nu are nevoie de fonduri europene pentru a fi vizitat, o promovare a locului ca tabără de vară pentru iubitorii de istorie, de pildă, un proiect cultural ieftin, s-ar împiedica în gunoaie, din lipsa unei împrejmuiri. Ce frumos ar fi ca aici să fie şi un punct muzeal, să se proiecteze în aer liber filme istorice, să avem poate şi un teatru antic de vară, să se organizeze bătălii simbolice sau măcar defilări cu torţe şi costumaţie antică, precum la Alba Iulia - sunt doar câteva idei care ar putea însemna punerea în valoare a acestui spaţiu ignorat.
Comori vechi şi foarte vechi
Pe site-ul Institutului Naţional al Patrimoniului, găsim: "Pe înălţimea Tirighina au fost descoperite: vestigii din epoca bronzului, cultura Monteoru, fazele Ic2, Ic3; vestigii din Hallstatt-ul târziu sec.VI-V a.Chr; o cetăţuie geto-dacică cu 3 niveluri de locuire, sec.II a.Chr.- sec.I p.Chr.; un castellum roman, sec.II-III p.Chr. cu trei niveluri; un castrum. La sud şi sud-est de castellum se afla aşezarea civilă şi la vest şi nord necropole. Un alt castellum de pământ a fost descoperit la est de înălţimea Tirighina. (...) Deşi distrusă de construcţii moderne, au putut fi reconstituite parţial terasele incintelor principalelor complexe. Au fost descoperite complexe de cult, funerare, materiale arheologice deosebite. Este atestată, de asemenea, prezenţa unor divinităţi greco-elenistice, romane, orientale, ca şi prezenţa primilor creştini. Punct strategic al limesului transdanubian al Moesiei Inferior, antrepozit de mărfuri în preajma vărsării Siretului în Dunăre, aflat şi pe drumul de legătură între Moesia Inferior şi Dacia, Bărboşi a fost un însemnat focar de romanitate.”
"Valoare naţională şi internaţională"
Din 1976, au săpat aici arheologii muzeului gălăţean şi de la Institutul de Istorie şi Arheologie "A. D. Xenopol" din Iaşi, printre care Traian T. Dragomir, Mihalache Brudiu, Silviu Sanie. Deşi în lipsa fondurilor pentru cercetare, în 2009, amplasarea unei antene de telefonie a făcut posibilă intervenţia arheologilor, care au descoperit, pe cinci hectare, morminte tumulare (acoperite cu dâmburi de pământ) la 300 de metri nord de gara Bărboşi şi la 200 de metri de castrul roman şi aşezarea civilă romană din sec. II-III p.Chr., la vest de banda transportoare a ArcelorMittal şi la nord de DN 25. Pârvan descoperise 11 tumuli, Brudiu menţiona chiar 19, dar azi au rămas doar şapte nedistruşi!
Nu lipseşte de pe site-ul Direcţiei pentru Cultură această această comoară locală încă nedezgropată complet. Situl arheologic de la Barboşi este descris ca fiind: „Promontoriul de la Tirighina şi versanţii de la vest de acesta, la 300 de metri nord de gara Barboşi. Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice): GL-I-s-A-02971".
Este în Lista monumentelor istorice, înscris ca „monument istoric de categorie A, considerat cu valoare naţională şi internaţională, potrivit normelor de clasare şi inventariere aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. Aici s-a descoperit „primul mormânt al unui daco-roman creştinizat, mormântul lui Innocens, cu numele inscripţionat pe o fibulă (agrafă) de aur. Azi "mai poate fi văzut la suprafaţa solului doar colţul sud-estic al castrului roman precum şi resturi ale fundaţiilor pe laturile de nord şi vest". Deşi inclusă în Lista monumentelor istorice şi a siturilor arheologice, staţiunea de pe dealul Tirighina suferă în continuare agresiuni diverse, de la cele ale factorilor climatici, la cele edilitare precum şi amatorismului arheologic.
Bani europeni, numai pentru un proprietar clar
Este în derulare proiectul reconstituirii Valului lui Traian - linie de apărare împotriva barbarilor de la nord, dar şi drum comercial - linie fortificată care se sprijină la capăt tocmai pe bătrânul castru, proiectele de punere în valoare a acestor „limesuri” romane fiind bine văzute la Comisia Europeană, dar cercetarea, valorificarea turistică, istorică şi a castrului prin proiecte cu finanţare europeană s-a oprit până acum în probleme de proprietate. Consiliul Local Galaţi ar trebui să transfere proprietatea terenului către Consiliul Judeţului, crede prof. Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea”.
Înainte de a efectua săpături costisitoare şi îndelungate, astăzi există mijloace moderne de investigare electromagnetică a solului, prin care se poate determina unde au existat cândva şanţuri sau aglomerări de structuri construite, iar în 2010 s-a propus să se apeleze la specialişti germani, care să scaneze terenul. Din păcate, proiectul, în valoare de circa 400.000 lei, nu a fost aprobat de Ministerul Culturii.
În 2009, un memorandum, „S.O.S. Tirighina-Barboşi”, semnat de autorităţile şi instituţiile de cultură gălăţene a fost adresat, fără succes, Ministerului Culturii. Directorul Căldăraru punctează: "Mai întâi trebuie transferată proprietatea municipiului la Consiliul Judeţului, dată în administrare Muzeului de Istorie, accesate fonduri europene. S-ar putea ca săpăturile viitorului să ne aducă surprize deosebite".
