Regizorul Eugen Făt intenţionează să monteze şi după gratii piesa „Jurnalul fericirii”, după Nicolae Steinhardt! Asta s-a discutat joi seară, la Sala Studio a Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, cu directorul Penitenciarului de maximă siguranţă de la Galaţi, inspector principal Alexandru Cristian, după acelaşi spectacol din Sala Studio a Dramaticului, în care soţii Veronica şi Petrică Păpuşă, actori profesionişti, au jucat, pentru deţinuţi, rolul întemniţatei din gulagul comunist şi cel al gardianului.
Spectatori: conducerea penitenciarului, personal discret al acestuia, tonicul părinte paroh Obreja, vreo 20 de deţinuţi aflaţi în regim deschis de detenţie, adică pot presta activităţi în folosul comunităţii fără pază. Public amestecat, ca odinioară la cinema, când se „vorbea” în sala întunecată, acum fiind şi libertate de expresie. Un spectator părea chiar satisfăcut "bărbăteşte" atunci când femeia de pe scenă era pocnită de gardianul de pe scenă. S-a şi râs la câteva episoade triste: se vede că şi-au spus cuvântul experienţa anterioară dură şi nevoia de distracţie cu orice chip al celor care n-au decât libertatea cuvântului. Copilăreşte, unul chiar „s-a pus” cu Păpuşă, răspunzându-i din sală, poate în glumă, la o apostrofare care era a personajului gardian. Dar în general tăcere de biserică, iar la urmă, multe aplauze. Am auzit chiar pe un spectator emoţionat care şoptea vecinului: „Chiar simţeam nevoia de aşa ceva!” Una peste alta, a fost mai puţin sumbru decât mă aşteptasem, după ce mai văzusem spectacolul sub apăsătoarea umbră a sârmei ghimpate.
