Autorul unei cărţi-document, un bucureştean, comandor (r) Alexandru Popa, cu „Ultimul zbor cu soţii Ceauşescu – din memoriile unui pilot”, scoasă la Editura Primus, Oradea – 2013, a fost prezent şi la Salonul literar „Axis Libri” al Bibliotecii „V. A. Urechia. Aviatorul este cel care a pilotat elicopterul, într-o, zi de Paşti, 1981, în prima sa misiune cu Ceauşescu la bord, şi tot el avea să transporte în zbor, dar într-un Crăciun, cadavrele soţilor Ceauşescu. Unele momente sunt prezentate aici „în premieră”, spune autorul, cucerit din copilărie de ideea că „Aviaţia dă senzaţia”. Textul e când grav, când amuzant: de pildă, „tovarăşul căpitan” le-a explicat că, dacă, în timpul saltului cu paraşuta, aceasta nu se deschide automat şi nici după ce tragi mânerul verde, atunci… o duci înapoi şi o schimbi cu alta. În 1980 a fost transferat de la Sibiu la Flotila Aeriană Prezidenţială, înfiinţată în ´71 cu avioane moderne - Boeing, IL-uri şi AN, precum şi trei elicoptere (Alouette, Daufin şi Puma). A zburat numai cu familia prezidenţială şi şefi de stat străini. Viaţa piloţilor era bună în privinţa faimei şi a caloriilor - 5.500 pe zi. Fostul pilot de VIP-uri vine cu amănunte picante din interior. Ceauşescu arăta curaj, preferând, mai rapid, să zboare, deşi căzuse cu avionul într-un accident, în 1957, cu echipaj rusesc, din delegaţia care n-a mai ajuns la Moscova supravieţuind şapte din 11. Şi Nicuşor, fiul dictatorului, a pilotat, cu brevet, din ´76; un pilot capabil, spuneau instructorii. El strecura sticluţe cu votcă între cele de apă minerală, să nu se prindă mama sa. Care îşi năpăstuia şi socrul, pe Andruţa, cel ce „făcea urât” că nu era lăsat să bea (menajera îi mai aducea ţuică în poşetă, de milă) şi care, adus la Bucureşti, se plângea că astfel i s-a dat „domiciliu forţat”. În ´81 l-a dus prima dată pe Ceauşescu - la o vânătoare mistreţi judeţul Călăraşi.
VIP-ul de tip comunist, între Paşte şi Crăciun
Martor şi la execuţie, pilotul notează momentele când cei doi Ceauşeşti sunt scoşi, legaţi, din clădire: „Eu eram la 25 de metri de acel imobil, lângă elicopter şi am auzit cum Ceauşescu a început să strige: „Trăiască România Socialistă! – Trăiască România liberă şi independentă! – Moarte trădătorilor!”, în timp ce erau duşi spre locul execuţiei”. Împreună: „s-au iubit toată viaţa”, citează autorul remarca lui Gelu Voican Voiculescu. Nu a înţeles, de la distanţă, şi ce spunea ea. Notează că s-a tras fără ordin, salve de pistol automat, de la trei – cinci metri: peste 100 de cartuşe trase! Urâţi de populaţie, dar, după un simulacru de judecată, executaţi „ca nişte câini”. Cadavrele au fost mutate la Bucureşti, cu elicopterul, aşteptându-se ca, martori incomozi, să fie doborâţi sau să-i împuşte Voiculescu. Aterizaţi la Bucureşti, aşteptând mult să fie ridicate „pachetele”, a încercat să spargă tensiunea, spunând un banc. „Nu-mi venea să cred că într-o bună zi, unui biet om îi este dat să trăiască atâta istorie!” – notează aviatorul. Care, şi după 1990, tot VIP-uri a transportat, dar a participat şi la misiuni de salvare, umanitare, până la vârsta retragerii.
