Un câştig? Două câştiguri! Teatru de Operă, dar şi scenă mai mare pentru „Gulliver”

Un câştig? Două câştiguri! Teatru de Operă, dar şi scenă mai mare pentru „Gulliver”
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

„Şi mâine ne-am muta pe o scenă a noastră!” – a exclamat actorul Eduard Şişu, coordonatorul Secţiei „Păpuşi” a Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, adică, în fapt, directorul Teatrului pentru Copii „Gulliver”, instituţie dispărută însă din acte odată cu pierderea sediului vechi din strada Eroilor, care a fost retrocedat. Pe uşa de la intrarea în cele două încăperi în care funcţionează acum administraţia „Teatrului de păpuşi” din coasta Teatrului Dramatic, scrie însă tot „Teatrul de păpuşi Gulliver Galaţi”. Şi de fapt, părinţii care îşi duc de mânuţă copiii ca să înveţe amuzându-se în lumea păpuşărească nici nu realizează că ar fi alt „Gulliver”.
Şişu găseşte foarte potrivită iniţiativa lui Teodor Niţă, directorului Teatrului Muzical, „N. Leonard”, de a propune construirea unui Teatru de Operă şi operetă la Galaţi, de care, nemeritat, un oraş mare precum Galaţiul este lipsit în prezent. Dar se bucură, firesc, şi pentru perspectiva ca, odată „Leonard” mutat într-un sediu nou, şi „Gulliver” s-ar muta în sediul actual al Muzicalului, rămas liber. „Este frumos că artiştii se sprijină unii pe alţii şi îi mulţumesc lui Doru Niţă!”, spune managerul, care este recunoscător şi colegilor de la Dramatic pentru o găzduire incomodă din ambele părţi.

Ce nu se vede din stradă

De pildă, sunt spectacole ale Dramaticului, precum „Pană de automobil” sau viitoarea montare „Cerere în căsătorie”, cu un decor care se instalează foarte greu. Ca să-l scoţi pentru a face loc unui spectacol de păpuşi, e muncă de Sisif! Salvarea a venit oarecum de la Sala studio: decorul Dramaticului rămâne pe loc, copiii urcă „la cucurigu”. Problema rămâne însă în faptul că sala Studio este mică. La un moment dat, au venit prea mulţi copii, însă „Cum să le spui că nu vor putea vedea toţi spectacolul, că-i trimiţi acasă?!” A trebuit ca o parte să se plimbe pe afară cu mămicile până ce norocoşii din prima serie au văzut piesa. Şi s-a jucat de două ori! Iar „Gulliver” are şi spectacole pentru tineret, precum „Castelul din Carpaţi” sau „O noapte furtunoasă”, care nu pot să fie jucate în orice după-amiază, aşa cum e potrivit, pentru că, firesc, sunt spectacolele teatrului gazdă, care nu are nicio vină că există şi are propriile succese pentru publicul matur! Şişu spune că a primit, de la familii care merg cu copii la biserică duminica dimineaţa, şi cereri pentru a se juca şi după-amiază spectacole pentru copii. În săptămâna „Şcoala altfel” de la începutul lunii aprilie, teatrele au fost asaltate. În timp ce la Teatrul Muzical „N. Leonard” au fost oferite şi câte trei spectacole pentru copii pe zi, la Dramatic adulţii îşi revendicau, firesc, finalul de săptămână. „Toată lumea voia sala în săptămâna aceea – noi aveam spectacole, ei aveau spectacole, era şi un festival. Copiii voiau să vină, erau multe activităţi, dar o singură scenă!” Confecţionarea decorurilor împarte acelaşi atelier al Teatrului Dramatic, iar depozitarea acestora cere o adevărată artă în a folosi fiecare centimetru. Şi scena şi sala se folosesc la diverse evenimente!
Pe de altă parte, o scenă şi mai generoasă ar da aripi spectacolelor mari, strălucitoare. Deja, venind la Dramatic de la fosta scenă minusculă şi din sala micuţă cu băncuţe lungi, incomode, în cea mare, cu fotolii, păpuşarii au adaptat toate spectacolele la mai mare. „La „Coppelia” de exemplu, eram super-îngrămădiţi pe scena veche. Spectacolul nu şi-a pierdut aici din atmosferă, din frumuseţe, din lumină, iar dincolo nu aveam loc să dansăm!” Dar chiar şi la Dramatic, se joacă încă înghesuit în scene de dans sau cu mai multă mişcare.
”Gulliver este deja un brand al Galaţiului”, spune directorul Şişu, sunt multe teatre din ţară care au luat modelul Festivalului de teatru pentru copii de la Galaţi, teatrul este invitat la festivaluri internaţionale, asigură nevoia de spectacol la manifestări publice organizate de administraţia publică, se cuvine deci ca să-şi reia şi personalitatea juridică pierdută pe nedrept! Cu un sediu propriu şi „buletin de identitate”, ar însemna că Galaţiul ar deveni pentru sectorul de cultură de formare, cu adevărat oraş, nu comună! Iar cu Operă, putem adăuga lângă cuvântul „oraş” cuvântul „mare”, am mai adăuga celor spuse de manager.

Citit 1075 ori Ultima modificare Duminică, 04 Mai 2014 16:10

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.