Sub comanda regelui Carol I, „Întemeietorul” (milităros şi în familie, suveranul stătea în şa… şi la birou), a luptat la 1877 şi Regimentul 11 Siret.
În 1872, beneficiam de deschiderea căii ferate Piteşti - Bucureşti - Galaţi - Roman. În viziunea monarhului, unirea principatelor nu putea fi deplină fără cale ferată!
În 1883, se desfiinţa Porto-Franco! Opoziţia spunea că „exportul este nul, valoarea proprietăţilor scade, populaţiunea se împuţinează”, deşi istoricul Constantin Buşe spune că a fost o creştere…
Galaţi, 1893. „Curăţirea stradelor aruncă o mare spaimă asupra mahalalelor, din gură în gură mergea întrebarea: „Iar vine cholera?”. Când aflară că vine Regele, se mângâiară… În Galaţi, rămâne constatat că nu se curăţă străzile decât când vine Regele sau cholera”, nota ziaristul George Munteanu.
Într-o vizită ulterioară, regele şi principele Ferdinand au asistat la reprezentaţia trupei „actorilor veterani” Vlădicescu.
Semnătura la temelie a principelui
În fotografia alăturată puteţi vedea arcul de triumf (din lemn) ridicat în centrul Galaţiului în 1906, când prinţul moştenitor Ferdinand şi principesa Maria au pus piatra de temelie a Catedralei episcopale ortodoxe, unde semnăturile lor şi ale altor oficiali înalţi sunt şi acum păstrate în sticlă, sub edificiu.
Pe 27 aprilie, au participat la inaugurarea Prefecturii.
Principesa a călărit alături de cavaleriştii gălăţeni pe platoul de manej de la Calica - Fileşti.
În război, regina frecventa şi spitalul de campanie amenajat la moşia de la Ghidigeni, unde reginei îi plăcuse să se refugieze în natură ca în poveste. Conacul era al patronului Băncii Crissoveloni din Bucureşti, Jean Crissoveloni, căsătorit cu frumoasa englezoaică Sybille, prietenă a reginei. Mustrată de generalul Averescu pentru că şi-a riscat viaţa, fiind bombardată lângă Siret, în maşină, regina risca oricum şi să ia tifos!
Despre Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha, mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, nepoată a reginei Victoria, în timpul războiului, ambasadorul francez Saint Aulaire spunea: "Există un singur bărbat la Palat şi acesta este regina!" „Întregitorul” a fost secondat şi sfătuit de apriga regină Maria, care a susţinut să nu semnăm pacea separată cu germanii, ceea ce ne-a permis după război să revendicăm drepturi! La Congresul de Pace de la Paris, a deblocat interesele naţionale, datorită enormei influenţe personale. A câştigat din scris: a colaborat cu ziare americane, a fost autoare de cărţi (ca şi Regina Elisabeta a României, care semna Carmen Sylva). A fost oaspetele preşedintelui SUA şi al indienilor Sioux, care au numit-o „The Woman Who Was Waited For”, iar indienii Blackfoot îi spuneau, poetic, „Morning Star”.
Dictatura... pe val
Între 1938 şi 1940, sub Carol al II-lea, care a regionalizat ţara în 10 „ţinuturi”, Galaţiul a ajuns „fruncea”: capitală a 10 foste judeţe, devenite Ţinutul „Dunărea de Jos”! S-au construit drumuri judeţene!
Cotidianul local „Acţiunea” a apărut chiar cu ocazia anunţului că principele Carol s-a întors în ţară pentru a accede la tronul fiului său, tron la care renunţase în timpul războiului, părăsind armata pentru a se căsători la Odesa.
Pe Domnească, restaurantul „Monarch” a fost casa cumpărată în 1921 de Max Auschnitt, tovarăş de poker „aranjat” şi de afaceri veroase cu regele dictator, care desfiinţase partidele, ordonase execuţii fără judecată şi introdusese cultul personalităţi.
18 octombrie 1938, Galaţi: iahtul „Luceafărul” („Libertatea”, vândut după Revoluţie!), făcut cadou suveranului de Guvernul român, în ´37, găzduia întâlnirea regelui cu miniştrii de Externe român şi polonez.
