Campanie VL "Comori de patrimoniu"/ Sediul Bibliotecii Judeţene, buricul Europei
Foto: Sediul în prezent

Campanie VL "Comori de patrimoniu"/ Sediul Bibliotecii Judeţene, buricul Europei
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Galaţi, kilometrul zero al Europei, scria acum câţiva ani pe un indicator de „La Elice ”, acum desfiinţat. Într-adevăr, până aici era Europa, cu prima ei instituţie internaţională de pe pământ românesc: Comisia Europeană a Dunării (CED).

Palatul Comisiei de pe str. Mihai Bravu nr. 6, monument istoric, este o elegantă construcţie cu două etaje, în stil neoclasic – curent de sfârşit de secol XVIII ajuns mai târziu la noi. Construcţia sa a început în 1893, a fost inaugurat în ´96, distrus cumplit la război, reconstruit şi reinaugurat în 1923, transformat în bibliotecă în 1968 şi recent reabilitat.

Clădirea a fost evaluată în 2011 la peste 12,8 milioane lei (aproape 4,4 mil. Euro), însă valoarea sa simbolică este cea esenţială: aici a fost „buricul Europei”, administrator al păstrării independenţei navigaţiei şi regularizării, adâncirii fluviului, mai mult din taxe de navigaţie (95 la sută) şi cu banii noştri însă. „Creată prin Tratatul de la Paris (30 martie 1856) care îşi propusese prin prevederile lui să rezolve "criza orientală", instituţiei, compusă din delegaţii celor şapte puteri ale Europei, i s-a stabilit sediul la Galaţi”, clădirea fiind pe Lista Monumentelor Istorice, scrie pe site-ul Direcţiei Judeţene pentru Cultură.

Comisia trebuia să funcţioneze doi ani, însă nevoia de păstrare a echilibrului internaţional, presiunea Rusiei de a avea acces la gurile Dunării şi mai târziu a Germaniei, lunga prelungire a lucrărilor de la gurile fluviului au împins-o până în 1948, când puterea comunistă a desfiinţat, după ocuparea ţărilor de la gurile Dunării, instituţia în care nu avusese loc. Istoricii Arthur Tuluş şi Ştefan Stanciu au scris şi despre cei 20 de ani de neînţelegeri ale Bucureştiului cu Comisia – Titulescu cerea chiar desfiinţarea CED şi, împăciuitor, delegatul Franţei a propus în ´38 acelaşi lucru. Dar aceasta ar fi însemnat creşterea puterii Germaniei naziste pe Dunăre. CED a fost „ cea mai însemnată dintre instituţiile internaţionale ce (pe care o, n.n.) posedă oraşul Galaţi”, scria Moise N. Pacu în „Cartea judeţului Covurluiu” (1891). Puterile reprezentante la înfiinţarea CED erau: Anglia, Austria, Franţa, Prusia, Rusia, Sardinia şi Turcia”. Înalţii delegaţi vor fi găzduiţi de familii bogate. Sediul CED, până la construirea Palatului, a fost în casa bogatului Antoni Negroponti (o vreme consul onorific al SUA), din capătul de sus al vadului numit chiar Vadul Negroponte şi apoi Vadul CED. Astfel, consulul şi delegatul Germaniei, Artur Rafauf, a cumpărat terenul pentru viitorul palat, cu rol de hotel administrativ pentru Comisie, unde vor funcţiona Secretariatul General, arhiva, biblioteca şi unde se ţineau şedinţele plenare.

Arhitectură europeană

Arhitectură suplă, cu lucrări de fineţe la interioare cu în stucatură pe pereţi şi tavane, coloane aparente cu însemne (ancora, tridentul, simbolul comerţului, cornul abundenţei), balustrade cu frumoasă feronerie la scările monumentale din marmură! Un uriaş luminator în sala de conferinţe/bal (sala «Eminescu), marchiza de la intrare, încadrată în decoraţiuni metalice amintind mănunchiuri de fascii – nuiele legate la un loc, care la romani erau simbolul puterii. A avut dotări tehnice extraordinare, de la băi la bucătării. Lemnăria uşilor era din diferite esenţe, unele rare. Avea până şi „hazna” modernă – o fosă septică din cărămizi austriece cu ştanţă, prinse fără mortar, care să permită filtrarea dejecţiilor – ştiu de la fostul administrator Nicolae Papadopol.

Site-ul GALAŢII DE ALTĂDATĂ, pe care îl urmărim mai demult cu interes, notează că în timpul Primului Război Mondial palatul „a fost bombardat la 10 octombrie 1917, de către armatele aliate bulgaro-germane. Bombardamentul a provocat un incendiu care a completat distrugerea acestuia. Din Palatul C.E.D. nu au mai rămas decât patru pereţi exteriori şi câţiva pereţi interiori puternic avariaţi. Toate rămăşiţele formau un morman de dărâmături.” După refacerea din ´23, arăta astfel: „o construcţie cu două etaje, cu subsol şi mansardă. El este solid construit din zidărie de cărămidă cu fundaţia de piatră. Cum intri în Palatul C.E.D. în zona centrală se află un hol pe mijloc, 9 camere unde sunt instalate birourile C.E.D. şi două grupuri sanitare. Accesul la primul etaj se face printr-o scară de marmură. La primul etaj se află un hol central, o sală de conferinţe, o sală de biliard, fumuar, 4 dormitoare, sală de baie, două grupuri sanitare şi bucătărie, plus o terasă. Tâmplăria este bogată, podelele sunt din mozaic sau în mai mică măsură din stejar. La etajul al doilea se aflau 4 camere”.

                                                                                                                               Distrus după Primul Război

 

Celebrităţi

Istoricul Constantin Ardeleanu nota şi că după 15 ani de muncă la Comisie, britanicul John Stokes îşi transmitea în 1871 mandatul celebrulului Charles Gordon. Astfel venea la Galaţi cel care avea să ajungă celebrul erou de la Khartoum, unde a şi fost ucis, guvernator al unor state africane, secretar al viceregelui Indiei şi mandarin în armata chineză. Lume bună, altădată!

                                                                                          Refăcut după 1921

Citit 1140 ori Ultima modificare Vineri, 27 Iunie 2014 18:36

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.