Noutate repertorială la Dramatic/ Teatrul absurd; absurd românesc; absurd gălăţean!

Noutate repertorială la Dramatic/ Teatrul absurd; absurd românesc; absurd gălăţean!
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Duminică, o coloană sonoră ca în „Twin Peaks”-ul lui David Linch (excelentă muzica lui Costas Ivanov, uneori acoperindu-i puţin pe actori) a condus publicul în cea mai recentă premieră a Teatrului „Fani Tardini”: „Banda lui Moebius”, a scriitorului gălăţean Octavian Miclescu. O lume oarecum gotică, imaginată eficient de scenografa Clara Creţu, care îşi face astfel un frumos debut: imagine puternică, componente funcţionale - o roabă devenită un fel de scândură de pe care se aruncă morţii de la bord, ghizdul fântânii care „creşte”, sau care, desprins şi aşezat perpendicular pe scenă, oferă şansa de a se uita „în puţ” (spre public, însă) personajelor principale, Profesorul, sau Moebius 2 (Marian Sterian), şi Ucenicul, sau Moebius 1 (Ciprian Braşoveanu), un fel de Vladimir şi Estragon (Profesorul poartă chiar melon; trimitere, parcă, şi la „Diplomatul” din filmul lui Blaier „Prin cenuşa imperiului”).

Prea multe simboluri

Regizorul Cătălin Vasiliu dă dovadă de multă imaginaţie, dar cred că încarcă prea mult cu simboluri multiple un text bazat tocmai pe echilibre simple, pe răsturnări de realitate, cu întoarcere pe dos. Dacă Cerşetorul (Vlad Vasiliu) este plastic şi convingător, introducerea, chiar şi fără text, a victimei (Carmen Albu) la vedere (în text era un corp în sac, pur şi simplu simbolic, nu explicit) şi mai ales adăugarea unui prunc, mai degrabă aglomerează, alături de trimiterile (din text şi din afară) la mai multe epoci. Am rămas cu senzaţia pe care trebuie s-o fi avut şi Sfântul Sisoe din povestea neterminată a lui Topârceanu, sfânt care, „scurtat” de păr, la întrebarea dacă îi place aşa, îi răspunde frizerului că este bine de scurt, ba chiar… poate să-l lase mai lung. Ceea ce, evident, numai sfinţii (şi, uneori, regizorii) o pot face. Un spectacol „muncit”: Ciprian Braşoveanu a avut în faţă şi provocarea unei mişcări scenice grele, de echilibrist la înălţime!

Premiul al III-lea la Concursul naţional de dramaturgie

Între Beckett, Tarantino şi… Miclescu, textul gălăţeanului a obţinut Premiul al III-lea la Concursul naţional de dramaturgie din cadrul Festivalului de comedie gălăţean de anul trecut. Atunci, din juriu au făcut parte directorul Teatrului „Nottara”, Marilena Ţepuş, regizorul Radu Dinulescu (prezent şi duminică la premieră) şi Marius Zarafescu, şef Serviciu Artele Spectacolului la Ministerul Culturii.

Citit 1244 ori Ultima modificare Miercuri, 02 Iulie 2014 16:17

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.