„Carmangeria Solomon se afla în centrul oraşului. Avner răsfoia rapid un teanc gros de facturi. Bea un ceai. Îi plăcea să-l soarbă cu înghiţituri mici. Asculta glasurile copiilor care se jucat în piaţeta veche. O ploaie de vrăbii inunda oraşul. Păsările curgeau pe acoperişul clădirilor, pe copertina magazinelor, a ceainăriei, pe cupola fântânii arteziene, pe caldarâmul de piatră. O explozie puternică potoli gălăgia. Liniştea fumegătoare se ridică în rotocoale. Larma vrăbiilor se reînteţi. Avner acoperi trupurile adunate în mijlocul pieţii cu saci de plastic.”
(Anca Şerban Gaiu – Plasa)
În urmă cu o săptămână, Anca Șerban Gaiu ne-a urcat în autocar şi ne-a condus pe o şosea întortocheată printr-o lume stranie şi semită. Ion Zimbru a declarat sus şi tare că drumul îl îndeamnă la levitaţie şi că ar mai exista o şosea alternativă, a poeziei, care ar fi fost mai bună de urmat. Ion Avram a adăugat că poezia şi proza pot converge, atenţia la detalii recomandând-o pe autoare pentru proză, în acest caz fiind, totuşi, prea îndrăzneaţă. Victor Cilincă s-a aşezat confortabil în scaun şi a admirat atmosfera, căldura şi forţa descrierilor, dar s-a simţit deranjat de alambicare şi dialogul nefiresc. Aceleaşi lucruri le-a apreciat şi Simona Toma care, în schimb, a observat personajele româneşti cu nume semite şi ambiguitatea destinaţiei. Octav Miclescu s-a simţit confuz la prezenţa unui număr mare de planuri care, după părerea sa, ar fi trebuit să fie adunate într-un soi de deznodământ, adăugând că numele sunt insuficiente pentru o descriere. Împreună cu el, A. G. Secară a observat lipsa clarităţii. Nici lui Paul Budeanu nu i-a fost clar deznodământul, Carmen Neacşu a considerat că toată treaba mai necesită cioplire, iar Gelu Ghimeş a considerat drumul prea divers, încărcat şi lipsit de imagini şi a declarat că, personal, s-a pierdut.
Paul Berenştain
Astăzi, în prima zi a lunii august, ne adunăm la ora 18,00, la sediul cotidianului „Viaţa liberă”, pentru a asculta poeziile lui Ion Avram.
