Jurnalista şi poeta Angela Ribinciuc a obţinut multe premii la concursurile de tir cu arme de foc reale organizate de entităţi militare judeţene. Autoarea poemelor eseistice din seria „Cubul de aer” trăgea aer în ochi, închidea (doar) un ochi şi trăgea la sigur cu pistolul! Nici când scrii „la ziar” nu trebuie să închizi ochii şi nici să-ţi tremure mâna, dacă ai dreptate. După poezie şi publicistică, Angela publică acum o carte-interviu de 150 de pagini: „La frontiera loialităţii” (frumos titlu!) – interviu cu col. (r) Didel Bădărău – Editura Fundaţia Culturală ANTARES. 2014! Grănicer cu vechime într-o lume dură, periculoasă, colonelul nu se sfieşte să scrie poezii, amintind parcă de veselia veşnică a Săpânţei (este cel care a întocmit într-un an raportul Inspectoratului pe care îl conducea… pe versuri! Cam aşa: ("În domeniul operativ/Nu prea a fost vreun motiv/Ca noi, cei de la Galaţi,/ De şefi să fim criticaţi"), şi e cel care, gospodar, a transformat curtea Inspectoratului său într-un mic parc zoologic, cu un frumos heleşteu. Un bilanţ al PCTF Galaţi a fost făcut, din dispoziţia sa, modern, printr-un … film. Cel mai interesant şef militar a fost şi cel mai longeviv şef de inspectorat judeţean al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră: opt ani, două luni şi 22 de zile…
Poliţistul „bun”, poliţistul „rău”…
E o carte cu două prefeţe, alcătuite parcă după cunoscutul model de anchetă cu poliţistul care pare bun şi cu cel care pare, poate şi este rău. O prefaţă este semnată de fostul său şef, general (r) Dumitru Scutelnici, „grănicer de origine”, director al Direcţiei Poliţiei de Frontieră Iaşi şi de general (r) dr. Tache Bocănială, fostul şef al IPJ Galaţi şi de asemenea, fost director adjunct la direcţia ieşeană. „Eroul cărţii este este de fapt POLIŢIA DE FRONTIERĂ, cu bune dar şi cu rele”, scrie generalul Bocănială. Deşi mărturiseşte puncte de vedere care nu coincid cu cele ale intervievatului, generalul Scutelnicu observă în prefaţa sa că ”interviul are atmosfera de taifas, calmă şi neriguroasă, presărat cu multe amintiri, unele detaliate, altele cu palide contururi, ca de poveste, ceea ce facilitează parcurgerea cu uşurinţă a textului”.
Corupţia moare, dar nu se predă!
Este în carte portretul de carieră „extra large”, al unui bărbat care, „după 25 de ani de carieră în sistem, din care o treime, la conducerea Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi”, îşi aminteşte o viaţă, în faţa unei interlocutoare atente şi răbdătoare. „Şi… nu aţi fumat niciodată?”, întreabă la un moment dat, cu o curiozitate sănătoasă, ziarista, aflând că părinţii interziseseră tânărului viitor militar acest viciu. Răspuns: nu, nu s-a îmbătat şi nu a fumat niciodată, în ciuda faptului că era uşor de făcut rost de un pachet, grănicer fiind, „chiar şi pe timpul lui Ceauşescu”. „Cât de important este simţul umorului?” e întrebat cel trecut prin evenimente grave precum sustragerea unor încărcătoare de pistol, explozivi pierduţi, accidente grave, dosare de cercetare sau presiuni politice: „Ceea ce nu te omoară te întăreşte”, răspunde interlocutorul. Angela ascultă bine, pentru a nu lăsa cumva fără răspuns întrebări care rămân după primele răspunsuri. Printre cei de la care, spune colonelul, a avut de învăţat, au fost şi generalul Scutelnicu de la Iaşi, de la Galaţi generalul Bocănială, dar şi generalul gălăţean Viorel Zaharia, primul nostru general de pompieri de la ISU, ori colonelul Vasile Harabagiu, şeful, timp de 19 ani, ai Jandarmeriei judeţului nostru.
Un capitol generos al interviului – criticat pe alocuri de generalul ieşean, nemulţumit de generalizarea unor situaţii şi ignorarea altora – se numeşte „Despre corupţie şi şpagă”. La zi, la modă, am zice… „Nici măcar Hristos, care a adunat pe lângă el pescari, curve, vameşi… nu a reuşit să-i convertească pe toţi, darămite un om ce ocupă o funcţie vremelnică în sistem?”, spune colonelul Bădărău, care consideră naive declaraţiile unora privind… „eliminarea corupţiei”: „După părerea mea, corupţia nu va fi eliminată niciodată”. Cu sinceritate, de la „ciubuc” la „şpagă”, generalul aminteşte de „atenţiile”, plocoanele, mita, ispitirea grănicerului înainte de ´90, când Kentul, de pildă, era „tare”, şi despre scăderii preţurilor la aceleaşi ispite după ce pe piaţa liberă s-a umplut de Kent legal şi ieftin. În perioada comunistă, la controlul pe nave străine, de pildă, grija era ca măcar nu cumva „să sară vreunul calul” şi să ceară echipajului peste ce i se oferea, cineva spunând chiar: „De ce să nu luăm, tovarăşe căpitan, că doar luăm de la capitalişti!” Intervievatul a recunoscut la un examen, după revoluţie: „chiar iau” şpagă, dacă e vorba doar de un carton de ţigări sau o sticlă de whisky, „atenţii” la cât se dăduse „dezlegare” între timp. Perioada „cea mai cruntă” din viaţă a trăit-o militarul prin 2001 – 2002, când şefii grăniceri au fost înlocuiţi de poliţişti. „Gustul amar al aderării la UE şi Schengen” este titlul unui alt capitol abrupt, sincer, cu o părerii proastă despre unii „aşa zişi experţi” UE. „Despre rinoceri, elefanţi şi dinozauri” e un titlu de capitol concludent… Despre cai, dispăruţi din „dotare”, despre câinii dresaţi, tehnica din dotare, dar despre oamenii frontierei în primul rând, mărturisirile apar reţinut, ca la raport.
Viaţa, de jos în sus
Din carte aflăm că prin ´81 viaţa îl prindea pe dl Bădărău ca simplu muncitor la Întreprinderea Mecanică Vaslui, după un stagiu militar la pompieri. Urmează Şcoala militară de ofiţeri activi a Ministerului de Interne în ´86, cu grad de locotenent, lucrând apoi ca ofiţer specialist la PCTF (Punctul de Trecere a Frontierei) Galaţi Port. Urmează Facultatea de Drept la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” şi devine şef de birou la PCTF Oancea, şef PCTF Galaţi Rutier, şef PCTF Zona Liberă Galaţi şi apoi chiar şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi. A fost şi primul preşedinte al Consiliului teritorial al Corpului Naţional al Poliţiştilor, ales de poliţiştii de frontieră, la a treia generaţie de poliţişti de frontieră în familie.
