* Aranjarea luminilor la o premieră poate dura şi două luni
În spatele scenei, nu se vede, dar se lucrează la lumini, la sunet, la recuzită – este o muncă titanică! Este o uzină, pe care cei din spatele scenei o duc până la sfârşitul spectacolului, inclusiv la repetiţiile generale. "Acum tehnica a avansat foarte mult, am prins şi o epocă mai rudimentară”, spune Daniel Mărgian, luminist, care lucrează aici din 1986, când proiectoarele erau uriaşe, greoaie la mişcat şi încălzeau precum soba. Orga de lumini înseamnă să foloseşti butoane în timpul spectacolului, dar „luminile”, poziţia fiecăreia, se aranjează înainte, sub „bagheta” regizorului.
CITEŞTE ŞI: Sunetele Muzicalului gălăţean/ De la clubul brigăzii artistice la sala de operă
Luministul spune că lumina este cea care dă viaţă, „îmbracă” tot ce înseamnă personaj, decor, costume, „le pune în evidenţă, în colaborare cu regizor, scenograf şi coregraf, cu tot compartimentul tehnic, căci fără colaborare nu iese! Munca titanică este poziţionarea proiectoarelor pe fiecare zonă de scenă. Poate să dureze şi două săptămâni, la câte o premieră poate să dureze şi două luni, pe ansamblu! La lumini, dacă ai regizor o echipă bună de executanţi, se poate şi într-o săptămână”.
Specialiştii se respectă între ei!
Se bucură tehnicianul de recunoaştere? „În general, regizorii îţi mulţumesc după spectacol, însă nu toţi. E satisfacţia că a ieşit bine.” Îl pomeneşte pe regretatul regizor Grigore Gorduz, care a montat „Nabucco” şi „Aida”: „Să vedeţi ce schiţe făcea şi cum explica la milimetru! Nu exista o greşeală!” Căci au mai fost cândva şi unii regizori care au modificat tot decorul, costisitor, doar pentru câteva măsurători greşite, sau pentru că s-au răzgândit, ori au constatat, abia în faza finală, că un material „nu dă bine la lumină”. Meseriaşii admiră pe meseriaşi: un specialist în lumini scoate pălăria în faţa unui regizor care ştie exact ce vrea de la lumină!
Daniel Mărgian, luminist (dreapta), alături de Dănuţ Rozete, sonorizator
