Euroapatia

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Dacă ar fi să privim, în teorie, cam ce şi-ar dori să fie UE şi care ar fi scopul „triunghiului decizional” – Consiliul UE, Comisia Europeană şi Parlamentul European – am putea spune că ideea este de a îmbina voinţa statelor cu voinţa cetăţenilor şi eficienţa acţiunii comunitare.

Din păcate, la alegerile europarlamentare, voinţa cetăţenilor s-a manifestat prin… euroapatie. Procentul de participare la vot  - 43 la sută, la nivelul UE – a fost cel mai mic din istoria alegerilor pentru Parlamentul European! Paradoxal, dezinteresul cetăţenilor pentru alegerile europene scade pe măsură ce importanţa PE creşte!

Să nu uităm că, până la primele alegeri prin vot universal, din 1979, PE nu avea decât un rol consultativ. În prezent, PE are importante atribuţii atât în ceea ce priveşte adoptarea legislaţiei europene, cât şi referitor la proiecţiile bugetare sau validarea Comisiei Europene. Mai mult, dacă Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, puterile PE vor spori, prin extinderea procedurii de codecizie cu Consiliul UE şi la alte domenii decât cele avute în vedere în prezent.

Cu toate astea, democratizarea vieţii politice europene, angajarea în procesul de decizie a voinţei cetăţenilor devine din ce în ce mai subţire. Iar absenteismul ar trebui să fie un serios semnal de alarmă. Cum s-ar putea avansa în construcţia europeană dacă în prezent, în mintea majorităţii cetăţenilor, UE nu este decât o uriaşă babilonie?

Instituţiile UE au rămas într-o zonă abstractă, la nivel naţional  liderii politici nu se leagă prea tare la cap cu temele europene, alegerile europarlamentare sunt transformate în pretext de răfuieli interne. Din România până în Marea Britanie şi din Italia până în Olanda, alegerile europarlamentare au fost doar spaţiu de manevră fie pentru prezidenţiale, fie pentru schimbarea vreunui guvern, fie pentru pregătirea unor alegeri locale.

Culmea este că, mizând doar pe interesele pe termen scurt, tot partidele „normale” vor avea de pierdut. Absenteismul a favorizat ascensiunea forţelor radicale. Astăzi, un partid  extremist câştigă un loc, două, în Parlamentul European, mâine, folosind acest avantaj pe post de catalizator, poate ajunge să dicteze pe scena politică internă.

Partidele din UE şi-au numărat candidaţii ieşiţi învingători, i-au grupat pe familii europene, au făcut declaraţii angajante. Cu sau fără participarea cetăţenilor la vot, Parlamentul European tot se va umple.

Peste câtva timp s-ar putea să fie trecută cu vederea şi problema absenteismul. Cu toate astea, ceva putred va rămâne. Fără susţinerea de facto a construcţiei europeane, UE va deveni un uriaş cu picioare de lut. Iar istoria ne-a demonstrat deja ce se întâmplă, în cele din urmă, cu astfel de coloşi…

Citit 466 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.