Cartea lui David Foenkinos, un prozator şi scenarist francez, de 41 de ani, tradus în peste 20 de limbi, cu titlul scurt „LENNON” şi un subtitlu aforistic încăpător: „Viaţa este ceea ce ţi se întâmplă în timp ce eşti ocupat să-ţi faci alte planuri”, a apărut la Editura RAO. Este cea mai recentă tălmăcire din franceză a lui Vasile Savin, cunoscut şi prolific traducător gălăţean (din beletristică, dar şi domenii ale ştiinţei, pentru mari edituri româneşti), după ediţia scoasă în Franţa de prestigioasa Editură Plon în 2010. Autorul francez „imaginează o mărturisire inedită a liderului Beatles, sub pretextul unor ipotetice şedinţe de psihanaliză”.
David Foenkinos
Cartea e prezentată de Appoline Elter, în cotidianul „L´Événement” drept „Un portret subtil şi uman, în care surprindem stilul inconfundabil al autorului Delicateţei” (romanul „La Délicatesse ou du Potentiel érotique de ma femme”, un best seller în Franţa). Sau drept ”O adevărată descoperire” - scria pe Plume libre.com Stéphane Focheaux. Cu multe explicaţii de subsol, căci traducătorul nu vrea să lase neştiutori nici măcar pe cei care n-au auzit de Eric Clapton. Se vorbeşte acum tot mai mult despre o artă a traducerii, faţă de echivalările neglijente ale traducătorilor de ocazie, pentru edituri zgârcite cu investiţiile necesare, iar profesorul Savin stăpâneşte excelent şi etica, şi arta!
Trimiteri "tari" la momente reale
Doar câteva rânduri, în continuare, dintr-o carte care se soarbe până la zaţ însă, atenţie, sunt lucruri nerecomandate minorilor. Nerecomandate în general! La sfârşitul anilor ´60…„era pentru întâia oară când notorietatea era pusă în slujba pacifismului. Iar a noastră era fără precedent pe scara notorietăţilor. Nu se putea să nu profiţi de ea. Imediat ce mă pişam contra vântului, gata, şi apăream pe prima pagină a ziarelor”. „La prima călătorie în America, managerul ne interzisese să vorbim despre Vietnam. Probabil de aceea am explodat apoi şi am vorbit numai de politică. Prea mi-au pus botniţă, idioţii. (…) Eram un animal înfricoşat.”
Vasile Savin
„A existat o scurtă perioadă în care am consumat halucinogene, însă adevărata revoluţie a constituit-o LSD-ul. Deschiderea tuturor porţilor percepţiei. (…) Prima dată când am făcut-o senzaţia a fost la fel de intensă ca o dezvirginare. O dezvirginare a spiritului.” „Am zis că suntem mai populari decât Isus. Aş putea spune că sunt mai bogat decât Bangladeshul. Yoko se ocupă de banii mei, însă văd limpede că apartamentul nostru se tot măreşte.” „Unii fani i-au mulţumit poliţaiului [beat] care o omorâse [într-un accident] pe mama; sunt convinşi că fără asta eu nu aş fi ajuns niciodată la firmamentul emoţional. Idioţii.” Sună… maioreştian, nu-i aşa? La 35 de ani, în 1975, Lenon îşi întrerupea cariera muzicală fulminantă („Creasem grupul, iar acum îl sfărâmam. Era logic. Voiam să fiu liber pentru toate proiectele mele cu Yoko”). Încep aceste false, dar plauzibile mărturisiri, întrerupte în 1980, în preziua morţii sale. „O fotografie imortalizează momentul în care Lennon semnează pe albumul aflat în mâna celui care îl va asasina câteva ore mai târziu”…
