PIRAMIDELE - construcţiile care au trecut testul timpului
Foto: În imagine, Piramida lui Djosef

PIRAMIDELE - construcţiile care au trecut testul timpului
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Un element definitoriu al Egiptului antic este reprezentat de către piramide. Aceste edificii grandioase, construite la ordinele faraonilor, supravieţuiesc până în zilele noastre, marcând o moştenire edilitară valoroasă pentru posteritate. Scopul existenţei piramidelor vorbeşte de la sine despre mentalitatea vechiului Egipt, unul de drept divin, care se manifesta prin venerarea suveranului drept zeu pe pământ.

Perioada Regatului Vechi (cca. 2635-2140 î.Hr.) marchează începutul construirii piramidelor, fiind numită şi „Epoca Piramidelor”. În această perioadă se dă o formă piramidei, care ulterior se va dezvolta, culminând în timpul Dinastiei a IV-a (cca. 2561-2450 î.Hr.) prin diminuarea sa drastică şi combinarea cu alte forme de clădiri, precum templele piramidelor sau templele solare.

Forţa de muncă provenea din întreaga ţară, în special din sate construite special pentru lucrători. Piramidele au fost construite de muncitori care, deşi forţaţi să lucreze, erau totuşi plătiţi. Egiptul era un stat liturgic, care avea dreptul să ceară anumite servicii de la supuşii săi. Cea mai bună comparaţie cu acest sistem este recrutarea, în special cea din timp de război.

Piramida lui Djoser

Construcţia primei piramide îi este atribuită lui Djoser (cca. 2617-2599 î.Hr., reprezentant al Dinastiei a III-a). Domnia acestui faraon a plasat pentru prima oară Peninsula Sinai, cu resursele sale miniere (aramă, turcoaze), sub control egiptean. Djoser este unul dintre cei mai faimoşi faraoni ai Antichităţii, fiind cunoscut pentru imensul complex edilitar ridicat la Saqqara. Consilierul faraonului, arhitectul Imhotep, îi pregătea acestuia un complex mortuar, diferit de cele ale predecesorilor săi, alegând piatra, mai potrivită decât cărămida pentru a înfrunta timpul. Astfel, era nevoie ca din carierele de pe malul drept al Nilului, lucrătorii să extragă blocuri de calcar, fasonate apoi de tăietorii de piatră. După aceea, miile de pietre tăiate erau transportate, apoi urcate pe podiş. Construcţia acestui monument de tip nou a devenit cel mai important şantier din ţară: aici munceau mii de meşteşugari, lucrători şi ţărani.

Elementul principal al complexului este piramida, care a suferit modificări succesive. Iniţial, mormântul era o mastaba pătrată, ceea ce era mai puţin obişnuit, deoarece construcţiile similare de până atunci aveau formă dreptunghiulară. În prima fază, construcţia a fost lărgită în toate cele patru laturi ale sale, însă nivelul adăugat era mai mic decât mastaba originală. În urma celei de-a doua modificări, a fost mărită numai latura estică a mastabei. Ulterior, mormântul a fost transformat într-o piramidă cu patru trepte.

Ultima modificare a constat în adăugiri pe laturile nordică şi sudică ale construcţiei, ajungându-se la o piramidă cu şase trepte inegale, uşor distorsionată. Edificiul construit din piatră locală şi acoperit cu un strat de calcar, are o înălţime de 62 m. După moartea faraonului, sarcofagul său a fost depus la 28 de metri adâncime, în camera funerară, îmbrăcată în granit provenit din carierele de la Assuan. De jur împrejur, se află culoare şi camere funerare destinate probabil familiei faraonului Djoser. Imhotep a completat ansamblul de la Saqqara cu o mică încăpere închisă, care adăposteşte statuia lui Djoser.

Piramidele lui Snefru

Snefru (cca. 2561-2538 î.Hr.), primul faraon al Dinastiei a IV-a, este asociat cu nu mai puţin de patru piramide: Meidum (în sudul câmpiei capitalei Memphis), concepută ca piramidă în trepte; două piramide la Dahshur: cea din sud, numită „romboidală”, datorită faptului că la jumătatea înălţimii, panta ei marchează o schimbare bruscă de unghi, şi cea din nord, piramidă regulată, al cărei unghi de pantă este cel din partea superioară celei „romboidale”. Tot lui Snefru i se atribuie mica piramidă de la Seila, în oaza Fayyum, nu departe de Meidum. Faptul că Snefru a putut realiza proiecte atât de vaste ne arată că acesta exercita un control strict asupra mijloacelor de producţie şi a eficienţei acestora.

Piramida sudică de la Dahshur, prin forma sa romboidală, reprezintă o construcţie unică în istoria arhitecturii egiptene. În prezent, piramida are o bază de 183,5 m şi o înălţime de 101,5 m. Această piramidă precum şi edificiile din jurul ei reprezintă primul complex piramidal complet din istoria faraonică. Ansamblul este alcătuit din piramida propriu-zisă, un zid de incintă care-l înconjura, o piramidă de dimensiuni mici, numită „piramida satelit” sau „piramida rituală”, un sanctuar ridicat în centrul faţadei estice a piramidei (templul funerar sau „templul de sus”) şi un drum de acces care pornea de la templul de jos al văii.

Ultima piramidă construită de către Snefru se găseşte la Dahshur-Nord, numită şi Piramida Roşie, având o lăţime de 220 m şi o înălţime de 220 m.

Marea piramidă a lui Kheops - cândva, cea mai înaltă construcţie din lume

Kheops (cca. 2538-2516 î.Hr.) a fost al doilea faraon al Dinastiei a IV-a, fiul lui Snefru. A controlat la fel de riguros ca şi predecesorul său mijloacele de producţie, atât în interiorul ţării cât şi în exterior (Sinai, cariera de diorit din Nubia). Datorită acestui control, a putut ridica marea piramidă de la Gizeh - 146,40 m înălţime (actualmente 137,5 m) şi 230,40 m la bază, prevăzută cu un complex funerar care cuprinde şi piramidele reginelor Meritites şi Henutsen, alături de mormintele fiilor săi.

Marea piramidă a lui Kheops a fost, până în secolul al XIX-lea, cea mai înaltă clădire din lume şi este considerată una dintre cele şapte minuni ale lumii. În timpul construcţiei sale, pe şantier au lucrat probabil, mii de persoane, mai precis ţărani din regiune. Se pare că lucrările de construcţie au durat douăzeci de ani. Mormântului faraonului Kheops se găseşte la nord de piramida lui Djoser, dorindu-se ca acest mormânt să fie departe de ale celorlalţi şi, în al doilea rând, să fie mai aproape de punctul geografic ce separa Egiptul de Sus de Egiptul de Jos; de asemenea, s-a ales luat această decizie pentru a fi posibilă vederea deschisă asupra templului Soarelui de la On, aflat pe celălalt mal al fluviului Nil.

Investigaţiile egiptologilor au stabilit faptul că piramida a fost jefuită în timpul celei de-a Doua Dominaţii Persane, în intervalul anilor 342-332 î.Hr. În jurul anului 200 d.Hr., împăratul roman Setimius Severus a ordonat blocarea intrării în piramidă, care nu a fost găsită nici de către arabi. În secolul al IX-lea d.Hr., califul Mamun a ordonat săparea unei noi intrări, care este folosită ca acces şi astăzi.

Sursa: historia.ro

Primele imagini din camera secretă a Marii Piramide

Citit 2582 ori Ultima modificare Marți, 20 Octombrie 2015 14:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.