La Editura Axis Libri, a apărut o lucrare cu adevărat monumentală, „Monumente de for public din municipiul Galaţi”, realizată de un neobosit critic şi istoric de artă, profesorul Corneliu Stoica. Aici putem găsi la un loc şi să le plângem toate monumentele dispărute, dar şi cele pe care încă le mai putem admira. Autor al atâtor adevărate enciclopedii care cuprind viaţa şi opera plasticienilor noştri, monumente laice şi religioase din oraş şi judeţ, gălăţeanului i-a reuşit acum un monument, subvenţionat cum se cade de Consiliul Local şi Primăria Galaţi. Fotografiile sunt realizate de Ilie Stan, fost fotoreporter al „Vieţii libere”, şi de autor.
Mari şi mici dispăruţi
Cartea conţine referiri la nu mai puţin de şapte monumente gălăţene dispărute. Este vorba despre Monumentul Eroilor de la Costangalia, Monumentul Apărătorilor Oraşului Galaţi 7-9 ianuarie 1918 (foto), grupul statuar „Pacea” şi busturile primarului Alexandru D. Moruzzi şi ale lui Spiru Plăcintaru, I. C. Frimu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Bustul liderului comunist Dej, şeful PMR, lucrare de Mihai Coşan, elev al lui Medrea, simbol dat jos de revoluţionari în seara de 22 decembrie ´89, a scăpat într-o magazie a Primăriei, apoi şi-a găsit, recondiţionat, locul firesc la Muzeul de Istorie. Celelalte au fost distruse fără rost. „Pacea”, realizată de Florica Ioan, dispărută recent, autoare şi a bustului Enescu, turnat din piatră aparentă, în Grădina Publică, nu avea nicio trimitere politică, dar era din bronz, deci material scump.
Bustul lui I. C. Frimu, făcut din piatră aparentă, în ´56, de sculptorul Nicolae Enea, elev al lui Medrea şi Dărăscu, era la limita de apus a curţii bisericii „Sf. Mina”, din cartierul care purta numele fruntaşului socialist şi sindicalist (nu şi comunist, pentru că a murit înainte de a se înfiinţa PCR), şi a fost spart de revoltaţii din ´89. A fost distrus la Revoluţie şi bustul realizat de sculptorul gălăţean Vasile Vedeş care îl reprezenta, la intersecţia străzii Radu Negru cu Popa Şapcă, pe Spiru Plăcintaru, prima victimă la Galaţi în 1907. Meseriaşul, „organizatorul mişcării ţărăneşti”, îi însoţea pe ţăranii răsculaţi veniţi la Prefectură, ca să ceară biruri suportabile. Coloana cu vultur din 1865, de la intrarea în Parcul Carol (ulterior Parcul CFR şi Parcul Pionierilor), realizată de sculptorul gălăţean Vasilios Scutaris, reprezenta un episod întunecat al Istoriei, când Cuza a fost nevoit, ca să nu irite Imperiul ţarist, să intervină, la Costangalia, Basarabia, având 18 soldaţi români victime, pentru a-i dezarma pe revoluţionarii polonezi, care, ajutaţi de voluntari englezi, francezi şi italieni, doreau, ca şi noi, independenţa faţă de imperii.
Desigur, cea mai luminoasă imagine ar fi cea a prinţului Moruzzi (ortografiat şi Moruzi), economist de talie naţională, primul primar din istoria Galaţiului care a avut ideea şi curajul de a sistematiza aproape tot oraşul şi portul, el înhămându-se, pentru prima oară, la un mare împrumut public făcut de Primărie. A pavat străzile cu piatră cubică, acum izgonită, a pus bordurile pe care vara aceasta în zadar le-am căutat în secul Dunării, unde cică ar fi fost puse, ca să întărească malul. A întărit malul gălăţean, cu scara monumentală ce-i poartă numele, la sfârşitul străzii Cuza, unde i-ar sta bine bustului său.
Bustul de puţin peste un metru al prinţului-primar a fost ridicat de gălăţeni cu recunoştinţă, în 1942, şi este realizat de marele sculptor Oscar Späthe, portretist preferat de Casa Regală. Bustul prinţului a fost topit de comunişti prin ´48. În loc, au pus bustul vatmanului Spiridon Vrânceanu, primul dintre victimele împuşcate de militari, în revolta împotriva corupţiei autorităţilor locale şi împotriva intrării României în război.
