Apreciată, premiată şi tipărită la Cluj! Sâmbăta trecută (pe 13, da´ cu noroc!), la ceas de seară, spaţiul dintre rafturile pline ale Librăriei „Donaris” s-au umplut iarăşi de public de toate vârstele, venit să întâmpine cartea nou-nouţă prididită de gălăţeanca Ioana Andrada Tudorie tocmai la Cluj-Napoca, la o editură cu sonoritate clasică: Editura Şcoala Ardeleană. Colecţia Vox Napocensis (acesta este şi numele cenaclului literar clujean, dar şi cel al festivalului naţional literar cu 14 ediţii la bord, unde Andrada primea în 2014 Premiul I la Poezie – era pe atunci elevă la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”!), colecţie coordonată de poetul Victor Constantin Măruţoiu (preşedinte al cenaclului), acum ajunsă, cu Andrada, la numărul cinci. Cartea are o deschidere de Andrei Velea. Laureată, toamna trecută, pentru manuscris de poezie, cu Marele Premiu la Festivalul Naţional de Creaţie Literară „Vox Napocensis”, chiar cu versurile acestui volum de debut, „Ce n-a pictat Matisse” (ştiţi, cel care picta „La blouse roumaine”, ia românească), gălăţeanca şi-a încredinţat manuscrisul Editurii Şcoala Ardeleană, care i l-a şi tipărit, în parteneriat cu Editura Eikon, editură clujeană mutată recent în capitală, tradiţional legată de organizarea Festivalul cărţii „Axis Libri” de la Galaţi.
O carte care se descolăceşte simbolic, gingaş sau dureros. Jurnal graţios, dur, cu zâmbet, cu suferinţă, rod al călătoriilor proiectate şi neproiectate din timpul unei burse Erasmus, cea care i-a permis să călătorească şi dincolo de ţintele imediate. Astfel, a văzut şi a bătut cu piciorul oraşe fastuoase precum Paris, Lyon, Strasbourg, Avignon, Bordeaux, Barcelona, Porto, Lisabona, Amsterdam, Geneva.
Scriitorul Andrei Velea şi profesorul & traducătorul Doru Căstăian au prezentat sâmbătă cartea proaspătă, iar autoarea a dăruit mici răvaşe rulate din hârtie colorată, pe care a scris fragmente din poemele sale. Cei ce le-au primit, le-au „câştigat”, au întrebat pe marginea lor şi astfel au aflat de la autoare, care a completat în continuare poem cu poem, în ce împrejurări, pe ce meleaguri europene binecuvântate a scris cutare sau cutare vers. La ce s-a gândit şi ce a suferit… Dorul, tristeţea depărtărilor, care paşte firile sensibile chiar şi când au parte de bucuria unor oraşe extraordinare, clădite din vechi şi pentru eternitate - acesta a fost drumul general şi intens al cărţii, în care majoritatea poemelor sunt deschise cu data şi locul unde au fost concepute – Paris, Lyon, Marsilia, Barcelona, Lisabona – şi se încheie, între paranteze, cu un gând, la rândul său un fel de haiku. Gălăţeancă, acum niţel strămutată, cu treabă, în Capitală (o vreme a făcut practică, în Comunicare, şi la Palatul Victoria), Andrada a vieţuit toată înflorirea ei pe la noi, cu lumina ei blândă şi liniştită, printre colegii din cenaclul „Cercul”, al Casei de Cultură a Studenţilor şi apoi, sperăm că pentru toată viaţa, la „Noduri şi Semne”…
Au răsunat şi au fost aplaudate vesuri sensibile precum: „Marsilia lui Dumas/ e o atlantidă a inimii mele/ cu graniţe prea fragile” sau „Pantofii fără pereche/ sunt ca bolile ei/ roase de câte-un halat alb/ de flămânzii de la colţ/ şi de înmormântările de fiecare zi” sau „casa în care/ veşmintele tuşesc mai rău ca ea”, ori „nu ştie că aici nu ninge/ şi numai în spitale albul e bun/ aici duhneşte a rufe curate”, încă şi „O valiză rãmâne mereu în urmă/ cu fotografiile tuturor anelor înghesuite într-o ceaţă gălbuie/ cu batiste îmbibate de mucegai” ori „Croitorul din colţ te visează Ană/ muşcă din pâinea cea de toate zilele gândindu-se cum preotul/ l-ar binecuvânta dacă ţi-ar stingheri coastele cu şorţuri apretate”…
Poetul Andrei Velea încadrează pe tânăra autoare în „generaţia Facebook” a poeţilor, dar cred că ea se trage mai dintotdeauna, căci îşi pune sufletul pe masă încă din superba dedicaţie: „Celor care mi-au dat viaţa aceasta şi tuturor celor care au păşit frumos prin ea”…
