Humbria - Ţinuturile Joase (roman foileton fantasy)

Humbria - Ţinuturile Joase (roman foileton fantasy)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Începutul foiletonului (click aici)

*  *  *

Frâncul se gândi mai întâi să-l îngroape bine, creştineşte, pre acel rob Oasinegri, cu ce vorbe auzise el că se cam zic în astfel de prilejuri, ba cu ce mai ţinea şi el minte că auzise pe la îngropăciuni. Pentru că nu voia să-l strice pe părintele, lăsându-l să slujască, cari părinte se vădea a fi singurul lucru rămas dintru acel rădvan răsipit de lotri şi dară musai trebuia dus comitelui! Dară mai ´nainte, le Vieux se rugă anume pentru el însuşi şi mulţămi Celui de Sud că, uite, iară îl scăpase, trimiţându-i în ajutor tocmai pre acel mujic nevolnic şi nenorocit. Băiet tânăr, cu multe în faţă pe drumul vieţii, doar că gata, aceasta i se isprăvise! Bine că era un egipţian cu piele tuciurie şi nu vreun ficior de boier, murmură jupân le Vieux, după un Ave Maria.

Dară cine să sape cea groapă? Păintele Ilarion trebuia musai ferit de osteneală şi dus în bună pace la Cetate, iară Daniil vrăjitorul nu ave lumina ochilor, urma ca orbetele! Cavalerul tare i-ar fi luat capul, de nu s-ar fi temut de farmece lăsate de acela în schimbul morţii… Ei, presără chiar el, atunce, neşte fire de iarbă uscată, cât să nu se vază tot trupul rămas fără viaţă al robului ţigan, şi zisă că, cu puterea sa de cavaler, îl dezleagă pre rob de robie, şi purceseră.

Pe drum, frâncul se canoni să afle mai multe de la călugărul atonit, înse acesta ori chiar nu ştia, ori prost iera, ori se îndârjea să nu ştie de ce merge el la Cetate!

În urma lor, un roi de ciori potrivit de mari zbura ferit, cât să nu-i tulbure pre oamini, ori cât să nu-i scape. Ar fi avut crăpăt destul de-l ciuguleau pe robul mort, însă ori erau lacome, ori foarte deştepte, gândindu-se că mai multe hoituri mult mai bine le venea; doar să aibă iele îndestul noroc pe drum şi să mai moară vreo doi… Ori poate chioarele chiar nu văzuseră hoitul cela sub ierbi…   Privii însă spre umbrile pe pământ ale celor ciori sfrijite, parcă moarte şi uscate în vipie, şi le văzui umbrile prea dolofane foarte. Oare nu călătoreau, odat´ cu ele, şi cele spurcate de humbrii? Solomonarul Daniil, ce simţise oarece, zâmbi a râde şi amuşină cerul spre cele zurătoare negre precum dracul, dar şi iele făpturi ale lu´ Dumnezău…

(Va urma)

Citit 1258 ori Ultima modificare Marți, 26 Iulie 2016 16:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.