Dacă România nu a reuşit să cucerească prea multe medalii la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, ne putem mândri însă cu urme importante - şi permanente! - lăsate de români în istoria jocurilor, pe de o parte, şi a metropolei braziliene, pe de alta, unul dintre cei doi români invocaţi fiind chiar gălăţean de-al nostru.
Un cap de aproape patru metri
Un sculptor gălăţean, Gheorghe Leonida (1892/93 - 1942), a uimit lumea realizând capul unei enorme statui, emblematice în lume: celebra statuie de la Rio de Janeiro ce îl reprezintă pe Iisus: cea mai mare statuie din lume a Mântuitorului, înaltă de 38 metri, în greutate de 1.145 de tone. Un simbol nu numai pentru Rio, nu numai pentru Brazila, ci pentru întregul continent!
Capul, extraordinar stilizat, are o înălţime de 3,7 metri - cât un etaj de bloc - şi o frumuseţe aparte! Cu dimensiuni comparabile cu acelea ale Statuii Libertăţii de la New York, al cărei cap este mai înalt cu un metru şi 56 de centimetri decât cel al statuii din Rio.
Dar să ne întoarcem la gălăţeanul nostru, artist care a urmat în capitală Conservatorul de Arte Frumoase, a luptat în Primul Război Mondial, apoi a făcut studii de artă în Italia, obţinând premii mari la Roma şi Paris, pentru lucrările sale. Ajuns la Paris, devine partenerul sculptorului Paul Landowsky, care la sfârşitul primului sfert de secol primise comanda pentru statuia din Rio, "Cristo Redentor" (Mântuitorul Hristos), care, terminată în anii ´30, a devenit simbolul unui continent întreg şi o adevărată minune a lumii moderne. Pentru că primise şi comenzi pentru executarea unor statui ale familiei regale din România - fusese chiar sculptorul preferat al Casei Regale - în timpul regimului comunist s-a trecut sub tăcere şi nemaipomenita realizare de la Rio a gălăţeanului!
O familie cu multe nume importante
Leonida rămâne însă în istorie: doar o familie şi câte nume importante! Căci artistul a avut o soră, Adela Leonida-Paul (1890-1928), medic oftalmolog oficial al Curţii Regale (pe regina Maria a cunoscut-o la o nuntă în Palatul Chrissoveloni de la Ghidigeni şi mai târziu a operat-o de catatractă), este cea care a inventat o metodă de tratament al cataractei folosind curentul electric. Ea a condus orfelinate şi spitale pentru orbi şi a înfiinţat o primă tipografie românească în Braille. Un alt frate, savantul Dimitrie Leonida (1883-1965, născut la Fălticeni, a făcut însă şcoala primară la Galaţi), este cel care a imaginat metroul bucureştean, iar numele său este purtat chiar de Muzeul Tehnic din Bucureşti, de o staţie de metrou din Capitală şi de instituţii de învăţământ din Iaşi, Constanţa, Oradea, Petroşani. O altă soră de-a artistului, Elisa Leonida Zamfirescu (1887-1973), a fost prima femeie inginer din lume!
Finanţatorul Jocurilor Olimpice, încoronat de Urechia
Cine a fost fondatorul, "părintele" Jocurilor Olimpice (JO) moderne?
"Deşi de multă vreme a fost şi este vehiculat numele baronului Pierre de Coubertin, eu mă refer la Evanghelie Zappa”, afirma, într-un articol din noiembrie 2014, publicat de Ziarul Financiar, cercetătorul Emanuel Bădescu. Un autor serios, licenţiat în istorie, bibliotecar în cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, Bădescu a publicat peste 1.000 de articole de istorie, nu numai în reviste de popularizare ştiinţifică, ci şi în publicaţii de specialitate. Articolul din ZF, numit "Evanghelie Zappa. Portretul unui mare aromân", invocă o primă ediţie a Jocurilor Olimpice, în noiembrie 1859, chiar anul Unirii Principatelor Române, ediţie la care au fost şi doi câştigători aromâni: Dimitrie Atanasiu şi Constantin Cristu.
Şi Zappa era aromân („cuvântul „zappa” însemnând în acest dialect protoromân „sapă”, la fel ca în limba italiană”), dar, odată ajuns în România, s-a revendicat român. De altfel, l-a omagiat drept un mare român şi istoricul V. A. Urechia, care a ţinut un discurs impresionant la inaugurarea bustului din marmură al lui Zappa, la Societatea Literară Română, viitoarea Academie. Societate care a funcţionat şi datorită bogatelor donaţii ale aromânului.
Gălăţeanul Urechia a spus, printre altele: "Evanghelie Zappa, când puse piciorul pe malul Dunării României Libere, lăsă să iasă din pieptul său ţipătul fratelui iubit: Si eu hiu Român! Evanghelie Zappa era un adevărat român". La finalul discursului, gălăţeanul a aşezat pe creştetul bustului sculptat de Karl Storck o cunună de lauri.
Născut în 1800, în satul Labova din Epir (acum în Albania, atunci în Grecia aflată sub stăpânire otomană), fiu al lui Vasile Zappa şi al lui Sotira, Zappa a fost un mare filantrop, care s-a stins pe 19 iunie 1865.
"Ar mai fi de subliniat, pentru eliminarea oricăror confuzii, că Zappeyonul, uriaşul complex dedicat jocurilor olimpice construit cu banii lui Zappa, va fi inaugurat abia în 1889. În anul 1860, aflat în drum spre Constantinopol, unde sultanul urma să-i acorde învestitura, principele Cuza a înnoptat cu suita sa în palatul lui Zappa, cel "de naţiune albanez”, cum îl arată aromânul Dimitrie Bolintineanu, consilierul domnitorului". "În anul 1844, "suditul grec" Evanghelie Zappa a obţinut de la Vodă Bibescu împământenirea, având posibilitatea să cumpere de la Alexandru Filipescu moşia Broştenii Noi, iar în 1846 a fost ridicat la rang de pitar, pentru donaţia de grâne făcută Sfatului Orăşenesc din Bucureşti, deci boierit". A ajutat şi sinistraţii unui mare incendiu bucureştean. Din '48, a cumpărat multe moşii în judeţe din jurul Capitalei şi în Bărăgan. În Războiul Crimeii, a dăruit armatei ruse făină. A contribuit apoi şi la ridicarea Ateneului român.
