Vernisată într-o blândă vineri, pe 23 septembrie, expoziţia complexă (pictură, grafică, sculptură) „Grădina cu îngeri”, purtând semnătura plasticienei Silvia Radu, om de mare cucernicie, este o tulburătoare chemare la meditaţie, ne este oferită, la Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos, până pe 31 octombrie. De menţionat că, acum doi ani, expoziţia era găzduită şi la Biserica Saint Suplice, la Paris – cu hramul „Sfânta Parascheva şi Sfânta Genoveva”', de Parohia Ortodoxă Română de acolo.
Vinerea trecută, Sala „Sergiu Dumitrescu” a Muzeului Spiritualităţii – Fostul Palat Episcopal de pe strada Domnească din faţa Grădinii Publice – a atras, la vernisajul expoziţiei, în prezenţa artistei (doamna Radu, în baston, mergea cu greutate, dar împrăştiind bunăvoinţă, zâmbet şi lumină), mulţi elevi – cei ai Secţiei „Patrimoniu cultural” de la Seminarul Teologic „Sf. Apostol Andrei” şi ai Liceului de Arte „Dimitrie Cuclin”, iniţiaţi şi în atelierele de restaurare ale muzeului, iubitori de artă, alături de numeroase feţe bisericeşti şi de alţi iubitori de frumos. Evenimentul se înscrie în calendarul manifestărilor culturale organizate de Arhiepiscopia Dunării de Jos cu prilejul cinstirii, în Patriarhia Română, a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi a tipografilor bisericeşti.
Un cuvânt – lecţie!
A făcut o prezentare plină de căldură autoarei şi operelor de artă expuse chiar directorul Muzeului de Artă Vizuală –, Dan Basarab Nanu, care păşea acum în fostul muzeu de artă modernă, strămutat la bloc, clădirea fiind acum restaurată excelent de Arhiepiscopie. „Ce frumoasă cooperare, ce minunată!” – a remarcat arhiepiscopul. În aceeaşi seară, pe mulţi dintre cei de faţă, chiar pe directorul Muzeului Spiritualităţii, părintele Cosmin Ilie, aveam de altfel să-i întâlnesc şi la vernisajul de la Muzeul de Artă Vizuală. De altfel, managerul Nanu a fost cel care a iniţiat atragerea acestei expoziţii, după ce muzeul pe care îl conduce a găzduit, în martie, într-o expoziţie şi câţiva dintre îngerii doamnei Silvia Radu: expoziţia „Confesiuni”, în care expuneau tapiserie Cela Neamţu, alături de pictura Mariei Constantinescu.
Vineri a avut o intervenţie interesantă şi un reprezentant al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, consilierul Marius Mitrof. Artista şi-a citit gândurile: credinţă şi simţire naţională.
Onorând expoziţia, arhiepiscopul de la Dunărea de Jos, Î.P.S. dr. Casian Căciun, a avut vorbe cu mult miez, vorbind despre încărcătura de credinţă a lucrărilor, dar şi despre meşteşug şi artă, prelatul întrecând, prin precizie, dar şi căldură, chiar pe critici de artă „reci” pe care îi mai întâlneşti pe la vernisaje. O lecţie de artă, literatură, istorie ascunsă, de estetică, morală. Dar nu e de mirare, arhiepiscopul având doctoratul tocmai în acest domeniu de artă şi duh: icoana.
De remarcat că în caietul-program al expoziţiei semnează nume foarte mari ale artei plastice româneşti: regretatul Dan Hăulică, preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, multă vreme redactor-şef al prestigioasei publicaţii „Secolul XX”, şi plasticianul Sorin Dumitrescu, discipol al părintelui Galeriu, alături de cuvintele de întâmpinare ale arhiepiscopului nostru, care şi deschid broşura.
În expoziţie se văd portrete în pastel (victime ale comunismului, de la Radu Gyr, la Vasile Voiculescu şi familia sa), chipul pictat al unor martiri – Brâncoveanu Vodă şi fii săi, peisaje pictate, statui turnate în ghips – îngeri albi, coloraţi ca în pop-art, dar şi ca în antichitate, când se colorau ochii, buzele şi veşmintele, piese turnate în bronz – biblii, un crucifix care sugerează dimensiunile, mai plate, ale icoanei ortodoxe etc.
Raiul familiei şi iadul prigoanei
„O expoziţie completă şi complexă. Completă, deoarece apelează la pastel, pentru a sugera frumuseţea paradisiacă a creaţiei din natură, înfrumuseţarea locului – „Omul sfinţeşte locul” va fi ideea de bază!”, mi-a desluşit, la sfârşit, arhiepiscopul. „În al doilea rând, artista eternizează, prin portretistică, familia de odinioară. Familia, unde copila are un spaţiu, o educaţie care o ajută să interpreteze, o dată dragostea din familie, dar şi modelele din familie, pe care le constată că au rămas valabile până la vârsta de 80 de ani – când ai avut modele în familie, nu te mai miri că ai devenit un om celebru. În al treilea rând, deşi este doamnă, apelează la forma cea mai grea, a modelării materiei. Şi din materie, din bronz sau din argint, scoate icoana. Din lemn şi din ghips sau din piatră – portrete. Eliberează din materie chipuri frumoase. Aşadar, această expoziţie este o ocazie de a vedea cum chiar îngerii coboară pe pământ, îşi întind aripile lor spre noi cei care, adesea, nu mai avem curajul să privim decât în jos. Expoziţia ne învaţă să privim faţă către faţă şi am spus că acesta e Raiul. De câte ori vezi în faţa celuilalt, pe care îl iubeşti sau nu-l iubeşti, pe Dumnezeu, eşti tu însuţi mai uşurat şi eliberat. Cum spune Dostoievski, când nu mai vezi faţa omului, vezi ceafa, vezi iadul. Iar cineva a spus: „Dacă Raiul e numai pentru mine, prefer să fiu şi eu în iad cu toţi ceilalţi. Dar mai bine să ieşim din iadul singurătăţii în Raiul acestei comuniuni!”
