După articole în care semnalam degradarea unor imobile retrocedate şi necesitatea reabilitării lor, unii cititori au reclamat în schimb, pe bună dreptate, pericolul de prăbuşire, cu rănirea trecătorilor. Când anunţam că imobile vechi, dar nu pe lista celor de patrimoniu, au fost demolate legal, alţi cititori au sărit, şi tot pe bună dreptate, în apărarea trecutului. Când anunţam că, după legiferarea regimului de intervenţie în zonele protejate, istorice, ale oraşului, în care, acolo unde nu putea fi salvată clădirea, se refăcea măcar faţada, alţii au sărit, sceptici, să-l înjure pe autorul informării – tot pe bună dreptate, că doar din acest motiv scriem, ca să deschidem un dialog.
Am făcut însă şi o scurtă cercetare despre cum se descurcă alte administraţii publice, din SUA până în Australia, cu astfel de soluţii de compromis: este vorba despre un curent denumit de specialişti „faţadism” (façadism). Şi acesta este, tot pe bună dreptate, lăudat şi contestat în acelaşi timp. Măcar, la ei, se poate salva, tehnic, faţada originară, la noi merge şi butaforia.
La noi, mai mult ca în ţările bogate, a lăsa pe umerii proprietarului, care a câştigat clădirea după ani mulţi în justiţie, o reparaţie istorică, pentru care să cheltuiască sume colosale la reabilitare (degradarea s-a accentuat uneori în timpul proceselor de revendicare) este ineficient şi incorect. Amenzile prevăzute, co-participarea administraţiei locale cu fonduri pot să sprijine cumva salvarea vechilor oraşe.
Un caz concret: str. Cuza 49 – peretele-casă vechi-nou
Avem deja un caz concret de refacere doar a faţadei unui imobil de pe e strada Al. I. Cuza, la nr. 49 (foto 1), care, înainte, arătase aşa (foto 2 şi 3). A scăpat de bombe! Prima bombă aruncată în Primul Război Mondial la Galaţi, lăsată de un zeppelin într-o noapte, cădea alături, lăsând spaimă şi un crater uriaş… Ce n-au reuşit bombele, au reuşit vremurile şi oamenii. Stradă cu mare trecut istoric, Al. I. Cuza este inclusă în Zona Istorică de Referinţă (ZIR) nr. 4, în urma adoptării, în februarie trecut, a „Ghidului privind intervenţiile în zonele protejate construite” (HCL nr. 63/ 2016). Strada, acum fără piatră cubică, transformată după Revoluţie printr-o politică de convertire a imobilelor vechi în locuinţe sociale pentru gălăţeni foarte săraci, cu urmările care se cunosc (a fost distrus, printre altele, hanul Mariei Obrenovici), cu rezultate sociale imediate (azi, din păcate, este invers: cunosc un „locatar” homeless gonit din mai multe case de patrimoniu, care a dormit şi afară), în schimb se încearcă protejarea a ce a mai rămas.
Se observă şi din fotografie butucul rămas în urma tăierii unui copac enorm. Un proprietar care locuieşte chiar în curtea cu pricina, dl C. (îi respectăm anonimatul) ne-a semnalat că şi spre capătul Scării Moruzi rădăcinile unui copac ameninţă stabilitatea palisadei! Aflăm de la proprietarul unui imobil din curte că lucrările la faţada aparentă se fac pe banii primăriei, imobilul de la stradă fusese proprietatea acesteia. În 2014, se recomanda „intervenţie în plină urgenţă desfiinţare imobil” cu bulină roşie! În timp ce vorbim, în spate, se zăreşte scheletul în construcţie al blocului ridicat ilegal pe Domnească, unde, conform hotărârii de mai sus, nu ar trebui să aibă mai mult de două etaje. Mi-l arată un trecător: „Când îl demolează?”
„Meşterului” zidar îi trebuie şi gust (şi documentare)!
Vedem o lucrare făcută tehnic bine. Se va respecta însă şi culoarea originală? Nu este verdele prea tare? Este drept, chiar clădirea alăturată, cu faţada de un roşu englezesc, are culori puternice, pe care le-am descoperit însă şi în cărţi poştale colorate de altădată. Atenţie însă la elementele decorative, care, cred, nu pot contrasta prea mult faţă de restul. Vom vedea la sfârşitul lucrărilor. Regulamentul deja invocat este clar: „Starea de conservare a faţadelor şi măsura în care intervenţiile care s-au succedat în decursul timpului asupra acestora sunt adecvate contextului şi materialului original sunt determinante pentru a putea valorifica patrimoniul construit şi de a păstra o identitate culturală.” Şi „este obligatoriu ca orice intervenţie asupra faţadelor, fie ea şi doar asupra decoraţiilor faţadelor, să fie realizată cu concursul specialiştilor, în caz contrar putându-se ajunge chiar la degradarea iremediabilă a faţadei.” Sunt date şi exemple, de clădiri importante care „au călcat pe bec”, cum s-ar zice.
„Avizele pentru intervenţii asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate sunt eliberate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.” Sunt şi recomandări amănunţite privind respectarea aspectului iniţial. Se respectă, pe cât posibil, materialul original (acum, evident, s-a preferat betonul în locul cărămizii), „nu se utilizează culori stridente, ci culori în concordanţă cu materialul original; elementele decorative se marchează discret, prin utilizarea nuanţelor culorii de bază” etc.
Sigur, ne aşteptăm să apară şi multe exemple de nerespectare a faţadei originale. Zonele construite protejate gălăţene însumează 174 de ha. „Pentru întreaga zonă protejată se interzice utilizarea culorilor tari, stridente, a materialelor sclipitoare. Se recomandă o atitudine respectuoasă care să pună în valoare caracterul istoric al clădirilor şi întregii zone” – prevede planul gălăţean. Un singur exemplu naţional reuşit: redeschis în 2012, Hotelul „Cişmigiu” din Capitală păstra numai pereţii din bătrânul imobil în care o studentă îşi pierduse viaţa prin ´90, în casa liftului nesigură! Înainte se făcuseră (trei ani!) studii de fezabilitate pentru salvarea întregului imobil, dar s-a renunţat.
Cum e „la ei”? New York, Paris, Sydney…
„Faţadism, façadism (sau façadomy) se referă la o practică arhitecturală şi de construcţie în cazul în care faţada unei clădiri a fost proiectată sau construită separat de restul unei clădiri. Cel mai adesea se referă la practica în cazul în care doar faţada unei clădiri este conservată, cu clădiri noi construite în spatele sau în jurul acestuia”, găsim pe wikipedia. Dar dacă ai patru… faţade? Iată, de pildă, ce s-a întâmplat în cazul înaltului bloc al Primăriei din Piaţa oraşului Valparaíso – Chile. (foto 4) La New York, în Manhattan, proiectul construcţiei multietajate (oţel şi sticlă) al unor dormitoare pentru studentele Universităţii „accepta” (!) să păstreze bijuteria de faţadă a Bisericii Sf. Ana, dezafectată (foto 5). Turnul (din sticlă!) Hearst din New York răsare pur şi simplu din patru pereţi interbelici (foto 6)! Apare şi Novohotel din Bucureşti, Calea Victoriei (foto 7), „îmbrăcat” în parterul şi primul etaj din Teatrul Naţional bombardat de nemţi în ´44 (prima româncă la conducerea hotelului e o absolventă a facultăţii de Chimie alimentară gălăţene - Andreea Gheorghiu). „În ciuda faptului că este extrem de controversat şi denunţat de mulţi conservatori drept act de vandalism, faţadismul este folosit pentru a satisface cererea pentru dezvoltarea”, în oraşe cu o presiune puternică a nevoii de locuinţe şi este încurajat de guverne – la ce ne-am aştepta? În timp ce la Paris sau Melbourne, unde blazonul trebuie păstrat, faţadismul este foarte descurajat, în timp ce la Sydney, Toronto ori Brisbane acesta e practicat frecvent. Carta de la Veneţia prevede (art. 7): „Un monument este inseparabil de istoria căreia îi este mărturie şi din mediul în care are există”. În Australia, „politica” faţadismului e prevăzută în „Carta Burra” – ghid de conservare arhitectonică (recent, 1999). La Brisbane, ultimul sfert de secol a „jupuit” vechile clădiri, fiind protejate numai clădirile de patrimoniu, nu toate cele vechi. La Brisbane, Consiliul Local e cel care încurajează faţadismul. „În general, proiectele care au abordat proiecte utilizând faţadism sunt considerate a fi pierdut integritatea şi valoarea lor.” Sunt însă salutare după un incendiu sau cutremur… Sunt citaţi, ca sursă, cu cărţile lor, arhitecţii Paul Spencer Byard şi Jonathan Richards.
O să spuneţi poate că şi prinţul Potemkin îşi umilea oaspeţii arătându-le sate moderne ruseşti, construite însă… numai din faţade de carton, dar eu cred că este şi va mai fi mult de vorbit pe această temă.
