- Sunt singur, locuiesc singur, repetă Anatol. Pe blondă n-o interesă însă, tocmai îi şoptea celeilalte ceva la ureche. „Patru ani am stat într-o garsonieră, tocmai la opt”, continuă el, tot învârtind paharul gol. „La etajul opt din opt etaje! Da´ măcar nu mai auzeam când trag apa ăia de deasupra, că nu aveam DEASUPRA… Acum o să fie şi mai bine, şi mai bine: m-am mutat la o casă, pe pământ! Cu curte! O casă frumuşică, de dinainte de război.” Anatol plăti şi se cără afară în noapte.
* Acasă intră fără să mai aprindă lumina. Ceasul bătea sever şi bănuitor din colţul lui precaut. Dibui butonul şi scala radioului lumină prietenos. Ar fi trebuit să fie fericit, nu?
* A doua zi, Anatol ieşi mai devreme. „Să trăiţi, domnu´ inginer!”, îi zise moşul care vindea aceeaşi marfă pe strada pe care nu se întâmpla nimic. „Mă cunoaşteţi?” „Deh, ca la mahala, totu´ se află aci.”
* Când se întoarse, era hotărât să citească vreo carte. Sau să stea numai puţin, apoi să iasă la un bar. Intră în baie şi începu să-şi săpunească obrazul: ce repede mai creşte barba! Chiar şi la morţi continuă să crească! De sus, auzi cum cineva trăgea apa. Ce să-i faci, asta-i viaţa la comun! Dar ia stai puţin, păi… nu locuia nimeni deasupra! „CASA ASTA N-ARE NAIBII NICIUN ETAJ!”
* „Singurătatea asta te tâmpeşte!” - îşi spuse tare Anatol. Casa avea şi un tobogan pentru gunoi, care venea de sus.
* Se întoarse destul de vreme ca să-l întâlnească pe zarzavagiul fără noroc. „Înainte de război, da, casa asta avea şi un etaj”, îl lămuri moşul. „Acolo locuia familia avocatului Palade, el cumpăra de la mine, aveam magazinul jos, unde stai acu´ mata. Plăcuţi oameni, filotimi. Păcat c-au fost bombardaţi, n-a scăpat nici măcar copilul, Jenică. Da´ salată nu cumpăraţi?”
* Acum, venea iar muzică DE SUS. Apoi, ceva alunecă pe tobogan. Îşi făcu curaj să se uite. Nu era decât gunoi. Dar învelit în ziarul „Adevărul” din 11 ianuarie 1941. „E dinainte de bombardament”, şopti uşurat.
* „E ciudat că TOCMAI DUMNEATA te plângi”, se miră a doua zi moşul. „Parterul n-a fost niciodată locuit, însă EI se tot plângeau că le vin zgomote de dedesubt.”
* Cineva arunca acum cu nisip în geam. Anatol deschise în noapte. „Mă numesc Jenică, Jenică Palade, domnule. O să-mi daţi voie să mă joc în curte? Şi puteţi folosi adăpostul nostru antiaerian.” Anatol se întoarse ca să dea radioul mai încet: „Face cam multă gălăgie. Şi asta nu se face la ora asta!” - explică el puştiului.
