(sau invers)
Cu ochii la cer,
printre gâze şi vrăbii şi frunze,
încerc să pricep de ce toate cele sfinte
sunt ascunse
ori nu sunt eu în stare
să ajung acolo/aici, în împărăţia lor,
ori toate sunt nişte iluzii,
chiar şi "trăiesc", chiar şi "mor".
Cu ochii la pământ,
printre frunze şi vrăbii şi gâze,
încerc să ajung în braţele celor care sunt
plânse şi râse
ori sfinte şi păgâne,
aşa cum le-a dat Dumnezeu acolo/aici,
adică frumoase şi trecătoare ca distanţa
dintre durere şi bici.
