LECTURI DE VACANȚĂ | ”Avem să tăcem ascuţit de acum încolo”

LECTURI DE VACANȚĂ | ”Avem să tăcem ascuţit de acum încolo”
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Poezia mea nu-i nimic din ce se poate scrie

printre virgule şi versuri înclinate în pagini.

Poezia mea-i ciripitul păsărilor

între muguri flămânzi de soare

şi ochii tăi aburind de mine dimineaţa,

ca două comete odihnindu-şi nucleul pe Pâmânt.

*

Ştii, uneori

Golul în care ochii se scaldă

ia forma unui cerc.

Acolo copiii se ţin de mâini,

închid ochii

şi nu se mai opresc

din dansul rotund al privirilor.

Ce copilărie mereu vie

e iubirea

când glasul ei plimbă cercul

de la mine la tine,

un cântec vesel din două note,

Noi.

*

În podul palmei timpul

meu nemuritor

mi-ascute rădăcinile,

mă împleteşte blând

cu tot felul de vieţi

îmi cânta harta vie a copilăriei,

mă ceartă şi mă iartă

că sunt aproape om.

*

Îngropăm mortul între salcâmi,

avem să tăcem ascuţit de acum încolo,

să tăcem de tot şi

de nimic.

Să ne pierdem urma

în liniştea friguroasă a paşilor rari...

Doamne, poate nu învie şi cei care s-au sinucis...

Poate că la sfârşit

păpădiile n-o să-şi mai scuture puful oftând în sine.

Poate că  timpul nu-i doar secunda

Care a trecut...

*

Când pleacă de la tine dragostea

Ţi se lipeşte sternul de laringe,

Icneşti într-o limbă gratuită, tu

Surdo-mutul acestei poveşti melodioase,

Se înnegreşte sub paşii tăi lumea

Şi-ţi rămâne un schelet de aripi

Cu el desfaci cerul când vrei să te agăţi...

Şi de acolo ploaia de nisipuri,

Şi somnul se transformă într-un mestecat de pietriş,

Devii călăul tuturor iubirilor,

Călăreţul fără cap în câmpia cu flori,

Încerci să-i calci pe urme şi dai de sloiuri,

Te cauţi,

Te stingi,

Te faci mic, încapi în tot nimicul.

Citit 1045 ori Ultima modificare Vineri, 04 August 2017 21:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.