Ieri, 8 septembrie, întreaga creştinătate a sărbătorit Naşterea Maicii Domnului, Maica noastră Preacurată care a pus început mântuirii neamului omenesc. Chiar dacă a fost frig şi cer înnorat, creştinii din satele Eparhiei Dunării de Jos au urcat în Dealul Gologanu, deal sfinţit de Maica lui Dumnezeu prin Biserica sa, prin jertfa răposatei Eugenia Pană, soţie de medic, cea care la 1925 a încredinţat terenul pentru ridicarea aşezării mănăstireşti de la Cudalbi, sfinţită la 1938.
Între ctitoria de atunci şi cea de astăzi, doar locul şi conacul Eugeniei Pană mai vorbesc de mănăstirea de odinioară.
Ieri erau la rugăciune mulţi creştini din satele mai apropiate sau mai îndepărtate de aşezarea Maicii Domnului de la Cudalbi, inclusiv domnul Eugen Chebac, preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi, fiu al Cudalbiului. Nelipsit de la rugăciune a fost şi anul acesta primarul comunei, domnul Vasile Dodu.
Potrivit tradiţiei, Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos a fost cel care a săvârşit Sfânta Liturghie, afară - sub cerul liber - cu nădejdea că frigul din ultimele zile va fi alungat de razele Luminătorului zilei; fapt care s-a şi întâmplat... Astfel că întreaga aşezare monahală - cu frumoasa biserică ştefaniană care străpunge cerul, cu pelerinii ajunşi în dealul mănăstirii „încărcaţi de poveri” - a devenit loc de comuniune şi rugă.
„An de an am urcat aici, la Mănăstirea de la Cudalbi şi abia aştept să vină această zi de sărbătoare, ne-a mărturisit doamna Maria Trandafir din Griviţa, în vârstă de 63 de ani. Când eram mai tânără nu realizam cât de multe beneficii poate să-mi aducă rugăciunea către Maica Domnului, cu vârsta am înţeles că în viaţa noastră e tot mai multă nevoie ca pacea lui Dumnezeu să ne lumineze viaţa”.
„Mulţumesc Celui de Sus că mi-a dat şansa să ajung în această zi la hramul Naşterii Maicii Domnului, ne-a spus Daniel, un tânăr în vârstă de 24 de ani. Eu lucrez în Germania şi duceam dorul unui pelerinaj adevărat la mănăstirile noastre din ţară, acolo unde sunt cu adevărat acasă credinţa, vorba românească şi toate tradiţiile noastre”.
Dreptmăritorii au înţeles mai bine rostul rugăciunii Sfinţilor şi Drepţilor Ioachim şi Ana, care prin harul lui Dumnezeu au primit-o în dar pe Prunca Maria ascultând cuvântul Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos: „Sfânta Fecioară Maria este rodul rugăciunii celor doi părinţi ai săi - Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana - care au promis lui Dumnezeu că dacă vor fi binecuvântaţi cu un prunc îl vor dărui lui Dumnezeu.
Maica Domnului - care a fost adusă prin har ca dar a lui Dumnezeu - este cea care dăruieşte creştinului bucurie veşnică, nu bucurie trecătoare... Ce bucurie este aceea care este condiţionată; eu îţi dau ceva, dacă şi îmi dai şi tu ceva?...”
Sărbătoarea de la Mănăstirea Cudalbi a fost dovadă de simţire românească prin înălţimea slujirii liturghice care s-a împletit cu frumoasele noastre tradiţii. Un grup de copii din Lieşti şi altul din Pechea au cântat nemuritoarele pricesne, cântece şi imne de laudă aduse Maicii lui Dumnezeu, făcând tot sufletul să vibreze.
Rugăciunea Mariei s-a împletit cu lucrul mâinilor Martei, agapa frăţească venind în continuarea rugăciunii, astfel hrănind şi trupul pelerinului cu dor de Dumnezeu.
