MAI MULT CA SF-UL | Şcoala Blindmann. O dragoste întunecoasă

MAI MULT CA SF-UL | Şcoala Blindmann. O dragoste întunecoasă

Ilustrație de Victor Cilincă
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Mâna mea urmă pasarela. Simţii pişcătura electrică, aşa că o luai la dreapta, pentru Universitate. Traversai trei pasarele care veneau dinspre Circul Vocal, Stadionul Compact şi Cinema "Umbra", cu filme nu pentru vulgul vorbitor, ci cu aşa-numitele "filme-Braille", vorbite. După intensitatea pişcăturii şi cadenţa şocurilor o recunoscui pe Ea: tocmai pusese mâna pe pasarele mea - venea dinspre Compact, stadionul orbilor care aleargă cu văzători în lesă. I-am pipăit o lacrimă: mititica se speriase că n-o să vin la întâlnire. Îi simţeam inima bătând tare, dar se străduia să pară interesată de alte fleacuri. Seara asta, îi promisesem, urma să auzim un film. Nu mai ieşise cu altcineva. Încercai o discuţie banală: "Mathilde, nu-i aşa că e fain să trăim într-o lume fără colţuri, neorbitoare?" Simţii sub degete zâmbetul ei, când se lăsă un pic sărutată. "De ce umbli pe străzi fără sclav?" - întrebai. "Eu nu înţeleg cum de s-a ajuns aici, ca unii să fie sclavii altora, norocoşi doar pentru că s-au născut orbi!" O bănuii încruntată. Ea învăţase prea multă vreme la Şcoala Blindmann pentru văzători! Răspunsei, doct: "Poţi ghici cu uşurinţă de ce: după standardele fizice de secol XXI, NOI eram nişte rebuturi! Nu puteam să ne descurcăm singuri şi, firesc, statul ne-a protejat prin legi din ce în ce mai generoase. Creşterea economică uriaşă din anii de după 2054, robotizarea masivă, reducerea zilei de lucru la patru ore, trei zile pe săptămână, deci şomajul masiv, a făcut posibilă alocarea a unu, apoi măcar a doi asistenţi permanenţi, ieftini, fiecărui orb. Atacul cibernetic global din ´70, care n-a lăsat neafectate decât India, o parte din Africa şi  din zona amazoniană, i-a transformat, după cum se ştie, pe majoritatea dependenţilor de reţele de socializare în orbii de azi. Şi atunci când numărul orbilor l-a depăşit de peste trei ori pe cel al văzătorilor, nu era firesc să avem reprezentanţi şi în Parlament? Să dăm legile noastre, care să ne avantajeze în primul rând pe noi, să avem preşedintele nostru, o armată de văzători care să ne apere, de clarvăzători care să ne anunţe din timp primejdiile... Până la urmă, asistenţii personali au ajuns mai rău decât sclavii romanilor, dar sunt măcar plătiţi. Practic, aproape toţi văzătorii au ajuns sclavii noştri. Corrrect! Oricum, văzătorii ar fi avut stăpân, sunt mai uşor de păcălit: vederea te face leneş."

Ilustrație de Victor Cilincă

Citit 539 ori Ultima modificare Miercuri, 15 Noiembrie 2017 19:26

Lasă un comentariu