(!) hai să stăm la naiba, împreună,că la dumnezeu nu avem loc –naiba ne salvează de la toate:apă, aer şi pământ şi foc (!) (!) să plecăm acum, cât nu începesă se facă-n lume, iar, potop –ia-ţi doar complemente/complimentecircumstanţiale şi de scop (!) (!) unde mergem, vom găsi de toate,chiar nu ne mai trebuie nimic –ascultăm predicatorul negruşi jucăm, de-a pururi, loz în plic (!) (!) doamne, câtă seriozitatene aşteaptă-n veac de veac de veac –numai grijă ...

Spre sfârşitul lui Septembrie 2019, când bancherii încă nu fătaseră pandemia - într-o sâmbătă seară, mai exact, la ora douăzeci, şi mai exact - n-am încotro pleca. Prin urmare, mă uit sfios în agenda cu distracţii şi văd că cititorul meu, Arhanghel Serafim, are nuntă. Nunta lui şi a nevestei sale, el fiind ultimul ei mire, şi ea fiind ultima lui mireasă pe Pământ. Nevastă-sa, Angelica Serafim - fostă Dimineaţă şi fostă chelneriţă chiar în restaurantul unde are ...

Motto: „unul câte unul, trec atâtea vise./ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit./ vine răzbunarea păsării ucise./ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit./                                                                                         (Iolanda Cremene)   Stau la capătul Sosirii,/ poate se îndură, poate mă aude şi mă vede,/ şi mă trece-n cont, şi vine să-mi deschidă poarta, u� ...

Sunt vesel, domnilor... sunt vesel/ pe fond nervos, fiindcă n-are/ cine să-mi sprijine balanţa,/ cine, smerit, să-mi sufle-n ciorbă!/ Am vrut să mă îndrept, întruna,/ doar cu amanta mea, la mare,/ anul trecut, dar pentru mine/ nu pune nimeni nici o vorbă!...// Mă bucur când îi ştiu pe alţii/ plimbându-se cu bani de-a moaca,/ prin ţări mai calde, mai prospere,/ şi când pe noi ne toacă frigul!/ Domni amărâţi, vă rog, fiţi veseli/ pe fond nervos! rezistă placa/ pe care-o ...

Motto:"oglinzile-au multiplicat aiurea/ iluzia că vei veni curând  să-mi tai singurătatea cu securea/ secantă la tangenta care sunt"                                                                        (Iolanda Cremene) a fost frumos, foarte frumos, himera mea devastatoare - ne-am renăscut de-atâtea ori, prin mila ta conservatoare prin grija ta ne-am sinucis, năluca mea catastrofală, ca doi amanţi proşti şi cum ...

Ieri, cu avionul de fără un sfert, nea Ion Mutelcă s-a întors acasă! Pe Aeroportul Internaţional din Galaţi, aflat în cele mai mincinoase proiecte/ promisiuni uitate în sertarele misterioase şi vigilente ale ţaţei Demos Kratos, a fost întâmpinat de distinsul şi destinsul arhicunoscut domn Nimeni, candidat la Capra Oraşului şi susţinut puternic şi corect din/spre partea macră a L.P.D.F. (Lista Profesionistă a Dependenţilor de Friptură)! Un grup/sobor inutil de autorităţi ...

Motto:"aștept secanta ca pe-o vindecare/ s-au veștejit oglinzile și mint  eu sunt tangentă la privighetoare/ păianjen agățat de infinit”                                                                      (Iolanda Cremene) himera mea, naiva mea - şi rai şi iad - nu mi se pare că împreună vom intra la naiba-ntru purificare   la cel de genul ambigen - indiferent şi-n rău şi-n bine, viclean şi pururi temător, ...

Şi cum să nu ţi se umple sufletul şi memoria cu cele mai frumoase şi adânci şi înalte şi răscolitoare poezii scoase din Fântănă?!... Mihai Eminescu: „Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,/ valea-i în fum, fluiere murmură-n stână!”... Lucian Blaga: „Când mă privesc într-o fântână/ mă văd cu-adevărat în zi,/ aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi!”... Tudor Arghezi: „Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu./ Tu curgi, fântână, pe trecutul meu!”... Adri ...

de o viaţă-mi pun aceeaşi întrebare: ce înseamnă PUR şi SIMPLU, cum să fac şi la cine să mă rog să mi se-ntâmple - o secundă - cest miracol scump şi drag ??? trec naiv, încet, încolo şi încoace, sus şi jos şi înainte şi-napoi, mă-ntristez - nimic-nimic nu mi s-arată, doar o LACRIMĂ săracă n-ochii goi !!! cea mai PURĂ şi mai SIMPLĂ clipocire mă îndeamnă să mă mir, să fiu atent într-o vreme hărţuită şi săracă, într-un timp ne-nsufleţit, indiferent !! ...

Nimic mai singur şi mai trist ca o fântână goală şi părăsită. Nici vrăbii, nici apă, nici urmă de lună şi de stele în luciul odinioară adânc şi ademenitor. Din ce în ce mai înclinat şi mai mâncat de putreziciune, stâlpul care sprijină cumpăna îşi trăieşte şi-şi numără ultimele clipe oblice pe faţa pământului. Cumpăna, din ce în ce mai încovoiată, scârţâie tulburător, la cea mai mică bătaie de vânt. Şi tare mult seamănă cu o bătrână care cară ...