Sunt stinsul tău, eşti stinsa mea.../ doi stinşi distinşi în labirint, doi fără fir şi fără timp,/ către-nceput mărşăluind... către sfârşitul cestei morţi/ spre care-am mers şi am tot mers, dar am uitat că în/apoi/ totul e pur şi simplu şters, şi ne-am făcut că n-auzim/ cum ne cad punctele pe scut, puncte de sprijin şi de rost/ şi de vedere-n absolut!   Chiar şi memoriile stau/ în totul cesta veci şi şters... şi iadul stă, şi raiul stă.../ numai nimicul stă ...

După cum aţi citit în ziarul de alaltăieri şi de ieri, sunt Florentina Tutun.  Şi, din când în când, merg la plimbare cu fotbalistul meu înalt, frumuşel şi căscat. Nu mă mai turuie cu sunete/reluări de pe stadion. Şi-o fi dat seama că, zgâriindu-mi timpanele, mă poate pierde. Sau, mai bine zis, că nu mă poate cuceri. Chiar mă înfierbântă o brumă de bucurie când văd ce tăcut şi lin a devenit începătorul meu curtezan. Mergem spre faleză, spre încolo, spre încoac ...

Spun: sărut mâna (toată noaptea) Alintare... ş-apoi să vezi prăpăd, prăpăd, prăpăd, prăpăd când te-o găsi plângând (încet) în buzunare şi-o să fugim (tocmai Acolo) să-ţi arăt cum iar porneşte încetarea fără capăt, cum încetează o sfârşire fără rost şi cum vin (iarăşi) toate cheile în lacăt şi cum dau drumul dezlegării la ce-a fost! Spun: sărut mâna până-n capătul răbdării, unde am stat, şi-ncă mai stau, şi-ncă aştept, poate-oi avea un buzuna ...

Bună ziua. După cum aţi văzut în ziarul de ieri, sunt Florentina Tutun. Oi fi eu Tutun, dar să vezi în ce film am jucat cu un băiat sportiv adversar al ţigărilor, un fel de găgăuţă cu filet pe stânga, pe care am pus ochii într-o pornire idilică muiată în reflexe convexe, dar care aveau să mi se arate a fi concave şi degrabă vărsătoare de nimic în mişcare pe golul dintre mine şi el. Zic eu că am pus ochii pe el, însă, de fapt, mai abitir şi-a zvârlit el libidoul sp ...

Bună ziua. Sunt Florentina. Florentina Tutun. Şi sunt elevă în anul trei, la liceul "Sfânta Maria". Nu mă laud când spun că sunt printre cei cu 7, 8, 9 la toate disciplinele de studiu (pe bune)... adică, nu de 10 pe linie, ca alţii (pe "rele")... Spun asta doar aşa, să înţelegeţi că sunt pregătită pentru orice toleranţă, pentru orice revelare şi relevare, sunt gata să suport orice gafă, orice încercare a cuiva de a obţine ascendent moral în relaţia cu mine. Îmi place ...

Cea mai frumoasă şi cea mai iubită din sudul Moldovei de nord îmi umblă prin somn şi mă duce-n ispită la capătul lumii.. .şi-i port (în viaţa aceasta şi-n moartea aceea) cu mine cuvintele ei, să-mi ţină-n picioare şi-n pururi scânteia sub scâncetul florii de tei!   Cea mai iubită şi cea mai frumoasă din nordul Moldovei de sud îmi umblă prin vis şi mă cheamă acasă, la capăt... (la primul sărut din moartea aceasta, din viaţa aceea, din tot, din nimic)... şi (di ...

Halal (prin volburare de smirnă) se pogoară să-şi cuvânteze jertfa înaltă pe altar, poate aude (veşnic acelaşi) începutul blestem întru iubire, lumină şi zadar! Poate-şi întoarce ochii Lalah spre cele care-s murdare şi păgâne, curate şi adânci, uitate-n Babilonul cu hohot luciferic, amestecat cu uită, cu iartă şi cu plângi! Poate îndrumă trupul spre altă-ntemeiere, şi sufletul spre altă zidire de cristal, poate aude Punctul şi-şi creşte raza-ncoace, şi-ncolo, � ...

Aproape în fiecare dimineaţă, aproape la aceeaşi oră şi aproape de orice limită a suportabilităţii, îl văd aproape în acelaşi loc. Stă sub nişte arbuşti nevinovaţi, ronţăie achene şi scuipă cojile pe jos, cu tot cu saliva pe care distinsul său metabolism o produce prin poftă sălbatică, dar şi prin lipsa oricărei urme de abstinenţă şi ruşine. Acest tip de individ face parte din categoria celor mulţi şi deşi. Îmbrăcat cât mai uşchit şi slinos, oripilant şi c ...

Sunt paznic la muzeul figurilor de ceară... ce singure-s, ce triste-s, şi parcă-s lumânări sortite să trăiască o veşnicie stinse, zâmbind deşertăciunii şi-atâtor nepăsări, privind cum pierde vremea nimicul în mişcare şi-şi gâdilă orgoliul de-a fi trecut pe-aici, unde s-aude moartea căscând de plictiseală printre atâtea gene şi genii mari şi mici! N-am voie să le mângâi uitarea exemplară, nici să le spun cuvinte şi nici să le ating... sunt nişte stele fixe şi ...

Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră seama/ cât de mare e distanţa de Si Vis Amari, Ama!/... cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful decadenţei începând din crisalidă,/ de victorii fără luptă şi de glorie măruntă,/ de urât, de gol, de lene pe-o cărare ce se-nfundă,/ pe un drum cu orizontul chiar sub nasul lor de "vază".../ ...