Eu...dintr-un fel de linişte-am venit să stau puţin sau mult, să-mi pară bine sau rău...şi să mă mir ce demiurg nenorocit mă face de ruşine!   El vrea să cred că-s jucăria lui, naiva/tâmpa lui marionetă... trage de sfori şi hohoteşte crud în sinea-i egoistă şi secretă...   în gaura-i de geniu-şobolan, de brută chioară, surdă, strâmbă, netă!   Eu...într-un fel de linişte cobor... aceeaşi, parcă...liniştea aceea întreagă, fără moarte, fără timp, din ca ...

Acolo, departe, cu ochii la cer, cu visul pe deal şi cu gândul pe vale, aud şi acum aşteptarea bătând la porţi ferecate (cu mari balamale) păzite mai straşnic decât un castel în care s-ascunde regina şi fierbe otrăvuri, să-mi dea (când ajung, dac-ajung) cuvintelor mele murdare şi sterpe, drept leac şi drept vrajă, apoi să mă ia (în ghearele sale) şi slugă, şi rege, fiindcă doar ea are (pururi... amin) o aripă caldă şi-o aripă rece! Acolo, departe, mă strigă (mereu ...

Fiecare este născut odată cu El. Şi nimeni nu-i scapă acestui distrugător, acestui diavol care, pe lângă alte rele, i-a fost „dat” de către şugubăţul/cinicul Demiurg. Acest nucleu otrăvitor se află, încă din prima clipă a zvârlirii din placentă, şi la mine, şi la tine, şi la ea, şi la el. Nimeni nu se poate lăuda că nu l-a avut, că nu-l mai are. Cine se laudă că a fost născut fără El, minte. Cine se laudă că a scăpat de El, se aşează, nolens-volens, sub sem ...

Lunea trecută, o defecţiune tehnică superioară, destul de bine amestecată cu-n declin sufletesc alarmant, aproape periculos, mă determină să circul cu trenul personal pe ruta Iaşi - Tecuci. Drept vorbind, acest vehicul e un fel de saună cu locomotivă, ticsită cu mirosuri pestilenţiale, în care poţi să-ţi dai duhul cât ai zice nimic, pentru că şi vorbele se/te contaminează, dacă ai cumva curaj să nu-ţi ţii gura! Şi ce aglomeraţie, nene! Spectacol dantesc într-o atmosfe ...

La început... (crucişător şi radical)... m-a cucerit, m-a pus cu faţa la perete, m-a dat la vulg, la defăimare, drept proscris... şi m-a scuipat şi m-a ucis pe îndelete! Şi uite-aşa... (ce ne/noroc!)... s-a întâmplat: mi-am revenit încet, de fiecare dată... nu-mi pare rău, nici nu blestem, nici nu înjur, însă mă-ntreb mereu de ce nu mi s-arată! Nu mi s-arată nici în vis şi nici pe drum, să-i mulţumesc pentru acestea... pentru toate care mi-au zis că sunt nebun bun d ...

Da, e marţi, dimineaţă! Fără să se fi întors de unde a plecat în ziua ieri, lumina se re/varsă ca o apă care niciodată nu ajunge nicăieri! Bineînţeles, îmi iau tot ce trebuieşte pentru cea mai delicată şi frumoasă activitate din lume, aşez cobiliţa şi prăştina în uşă şi în poartă... şi plec s-o îmbii pe Maria! Ea-i deja pe marginea celui mai scurt drum din Calea Lactee! Are cu ea tot ce-i trebuieşte pentru cea mai delicată şi frumoasă activitate din lumea asta ...

Şi-am întrebat... să-mi spună şi să-nvăţ: nimica nu-i, dacă nu e Mişcare!?... Mişcarea ţine totul într-un Punct: cel mai frumos, mai simplu şi mai mare din câte puncte-au fost şi vor mai fi pe Linia subţire şi flămândă dintre o viaţă ieftină şi-n van, şi-o moarte scumpă/schimnică la pândă!? Văd că mă mişc, dar cred că sunt mişcat şi n-am la ceastă Stare nici o vrere!... N-am pus nimic în hrana cestui Sens şi-a cestei Ne/Cunoaşteri care-mi cere trup, sufl ...

Da, sigur că da! Citesc la lumină de Lună a noastră! Citesc la lumină de Steauă a Mariei! Citesc la lumină de Steauă a mea! Citesc la lumină de Steauă a lui! La lumină de Steauă a ei! Toate luminile sunt perpendiculare pe scris şi pe citit! Şi toate păsările nopţii şi toate florile nopţii sunt cu auzul şi cu văzul perpendicular pe scrisul care aşteaptă citire! Şi încep înaltă lectură: „Chiar am trăit clipite mai lungi ca totdeauna.../ tâlharul niciodată nu se nă ...

Şi tu, şi eu, şi el, şi ea... tot Universul suntem pe-acelaşi vulnerabil/straşnic drum... (nu) te râvnesc, dar dinadins mi-aduc aminte de-atunci, de-acum... şi iar şi iar de-atunci, de-acum! Te rog frumos, intră-n ogradă, zgribulito!... nu simţi că dârdâi? şi nu vezi că te aştept? am pus de cald, am pus de ceai şi de lectură, minuni am pus la îndulcit, la înţelept... la întrupat am pus iluzii, visuri, gânduri... şi tot ce-i strâmb şi rău am pus la întrerupt... s� ...

Sigur că da! Sunt foarte bucuros că Maria, mâine, dimineaţă, merge cu mine la cules! Cum să nu mă bucur şi cum să nu-mi vină s-o strâng în braţe când ştiu că avem foarte-foarte mult de cules? Îmi vine s-o strâng în braţe, dar n-o strâng! O sorb şi o mănânc din ochi! O sorb şi o mănânc pe toată! Nu mai rămâne nici un pumn de Marie, nici o palmă de Marie! Îi mulţumesc din tot sufletul că a stat la sorbit şi la mâncat din ochi, îi sărut iarăşi mâinile ca dou ...