- "Noi eram necesari aici. Am fost şi suntem poporul de care Dunărea avea nevoie" (Nicolae Iorga)
În fiecare an, aşa cum spuneam, pe 29 iunie este marcată Ziua Dunării, sărbătorită în cele 19 țări din bazinul Dunării, a căror populație ajunge la aproape 90 de milioane de oameni. Data coincide cu semnarea la Sofia, în 1994, a Convenției privind Cooperarea pentru Protecția și Utilizarea Durabilă a Fluviului Dunărea (ICPDR). Pentru prima dată, Ziua Dunării a fost celebrată în 2004, la zece ani de la semnarea Convenției.
Anul acesta evenimentul marchează și 30 de ani de la semnarea convenției, și 20 de ani de la prima sărbătorire a Zilei Dunării. Evenimentul are ca slogan: "Păstrează Dunărea albastră!".
Prin celebrarea acestei zile se urmărește sensibilizarea publicului larg cu privire la importanța fluviului Dunărea și la politicile și strategiile prin care acesta poate fi protejat. În România, cele 11 administraţii ale Bazinului Apelor Dunării organizează reuniuni speciale dedicate Zilei Dunării.
Ziua mondială a apei
Întrucât mulți cititori nu cunosc faptul că, pe lângă Ziua Dunării, care este un eveniment regional/european, pe durata anului calendaristic mai sunt dedicate apei alte patru zile internaționale, incluse în Agenda ONU, vom face o succintă prezentare a acestora. Mai întâi amintim Ziua mondială a apei, marcată, în fiecare an, pe 22 martie. Ea reprezintă o ocazie binevenită pentru conștientizarea populației în privința demarării de măsuri pentru a preveni criza apei și lipsa canalizării. Tema stabilită pentru 2024 este "Apă pentru Pace" - un îndemn de a folosi apa pentru pace, pentru un viitor mai stabil.
Evenimentul reprezintă un binevenit prilej pentru sublinierea problemei apei, mai ales că, la nivel global, peste 2,2 miliarde de oameni trăiesc încă fără acces la apă potabilă gestionată în condiții de siguranță (OMS/UNICEF, 2023), statistica dezastrelor provocate de lipsa apei din ultimii 50 de ani reprezentând 70% din totalul deceselor legate de dezastrele naturale (Banca Mondială, 2022). Nu trebuie omis nici faptul că apele transfrontaliere reprezintă 60% din aportul mondial de apă dulce, iar 153 de țări au teritoriu în cel puțin unul dintre cele 310 bazine fluviale și lacuri transfrontaliere (UN-Water, 2023). Cu toate acestea, doar 24 de țări raportează că toate bazinele lor transfrontaliere sunt acoperite de acorduri de cooperare.
Citește și Dunărea - briliantul Sfintei Treimi româneşti - trebuie cunoscută, recunoscută şi promovată (II)
Deducem din prezentarea acestor date că numai prin cooperare și acțiune colectivă se pot depăși aceste provocări și se poate asigura un viitor în care apa să fie doar un catalizator pentru pace și prosperitate. Pentru aceasta este nevoie de eforturi atât la nivel global, cât și la nivel local, pentru ca apa să rămână o sursă de viață și de armonie pentru toți locuitorii planetei.
Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurător de la Rio de Janeiro a adoptat, la 22 decembrie 1992, Rezoluţia 47/193 prin care ziua de 22 martie devenea Ziua mondială a apei. În 2013, s-a marcat Anul internaţional pentru cooperare în domeniul apei, proclamat de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 65/154 din 11 februarie 2011.
Pentru a face faţă provocărilor legate de apă, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a declarat anii 2018-2028 Deceniul internaţional de acţiune "Apă pentru Dezvoltare Durabilă", care a început odată cu marcarea Zilei mondiale a apei, la 22 martie 2018, şi se va încheia cu ediţia din 2028.
Ziua mondială a oceanelor
O altă sărbătoare acvatică este marcarea, la 8 iunie, a Zilei mondiale a oceanelor, care are rolul de a reaminti importanţa pe care o au oceanele asupra planetei şi a speciei umane. Ziua mondială a oceanelor a fost instituită la 8 iunie 1992, cu prilejul summitului Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro. În baza rezoluţiei adoptate de Adunarea Generală a ONU în decembrie 2008, Ziua mondială a oceanelor a fost recunoscută oficial de Organizaţia Naţiunilor Unite, urmând a fi sărbătorită în fiecare an la 8 iunie.
Precizăm că există și un alt eveniment dedicat tot domeniului acvatic: Ziua mondială de monitorizare a apei, marcată, anual, la 18 septembrie. Ea reprezintă o iniţiativă globală menită să determine oamenii din întreaga lume să testeze calitatea apei locale şi să încurajeze acţiunile de protejare a apei. Ziua mondială de monitorizare a apei a fost iniţiată în anul 2003, de America's Clean Water Foundation, cu scopul de a sensibiliza oamenii de pe tot globul cu privire la problemele legate de poluarea apei şi pentru a-i determina să testeze apele locale.
Ziua mondială a zonelor umede
În fine, o ultimă sărbătoare acvatică la nivel mondial este Ziua mondială a zonelor umede, marcată în fiecare an la 2 februarie, pentru a sublinia rolul vital al zonelor umede pentru populaţie şi pentru planetă. La 2 februarie 1971, a fost semnată Convenţia Ramsar, actul internaţional care reglementează zonele umede, iar, propriu-zis, ziua a fost celebrată începând din anul 1997.
Tema din 2024 atrage atenția asupra faptului că toate aspectele bunăstării umane sunt legate de stadiul în care se află zonele umede ale lumii. De asemenea, se face trimitere şi la modul în care zonele umede şi viaţa umană au fost interconectate de-a lungul istoriei şi la nevoia critică de supervizare umană a acestora.
Deşi atât apele dulci, cât şi o parte dintre apele sărate sunt considerate zone umede, doar 2,5% este apă proaspătă şi doar 1% este utilizabilă (0,3% în râuri şi lacuri). Având în vedere că aceste procente foarte mici de apă proaspătă şi utilizabilă sunt furnizate în cea mai mare parte de zonele umede, organizatorii atrag atenţia asupra importanţei protejării acestor zone. "Zonele umede ne oferă o mare parte din peştele pe care îl mâncăm, orez pentru 3,5 miliarde de oameni şi apă pentru consum uman și agricultură".
Organizatorii atrag atenţia asupra faptului că din anul 1700 până în prezent, mai mult de 80% din zonele umede ale lumii s-au pierdut, iar tendinţa se accelerează, din 1970, cel puţin 35% din zonele umede fiind pierdute. Totodată, circa 2,2 miliarde de oameni trăiesc fără apă potabilă sigură, iar circa 485.000 de persoane mor anual din cauza lipsei apei sigure.
Numărul entităţilor membre Ramsar este de 172, iar numărul zonelor umede considerate de importanţă internaţională, de 2.503, însumând o suprafaţă de circa 257.000.000 ha. Convenţia Ramsar a intrat în vigoare în România pe 21 septembrie 1991, în ţara noastră fiind declarate 20 situri de importanţă internaţională, totalizând circa 1,17 milioane de hectare.
Fluviile au modelat cursul civilizației umane
Informațiile furnizate anterior demonstrează că problema apei este una dintre cele mai preocupante pentru omenire și pentru guverne și instituțiile internaționale. Din bibliografia imensă care abordează această temă atrag atenția asupra lucrării geografului Laurence C. Smith, "Fluvii ale puterii. Cum o forță a naturii a clădit regate, a distrus civilizații și ne modelează lumea în care trăim". Volumul explorează relația eternă, dar subestimată, dintre fluvii şi civilizația umană. Fluviile sunt desigur importante (sursă de apă, transport, igienă etc.), dar întreaga lor influență asupra modului în care trăim este mai puțin evidentă. Fluviile definesc şi depășesc granițe internaționale, forțând cooperarea între națiuni. Cantități uriașe de apă fluvială sunt folosite pentru a produce energie, mărfuri brute şi hrană. Inundațiile devastatoare ale apei generează războaie, perturbă politica și demografia. Revendicările teritoriale ale națiunilor, legăturile culturale și economice dintre ele, migrațiile popoarelor se produc din diferende de control asupra fluviilor şi din cauza diviziunilor topografice pe care le generează. Pe măsură ce schimbările climatice, tehnologia şi orașele transformă relația noastră cu natura, se concretizează noi șanse de a proteja apele vitale pentru existență.
Fluviile, mai mult decât orice alt drum de legătură, tehnologie sau lider politic, au modelat cursul civilizației umane. Ele au deschis frontiere, au întemeiat orașe, au stabilit granițe și au hrănit miliarde de oameni, susțin viața, aduc pace sau războaie, acordă putere și distrug, uneori, tot ce le stă în cale. Chiar și astăzi, fluviile sunt o forță globală puternică, crucială pentru viitorul omenirii.
Jared Diamond, câștigător al Premiului Pulitzer, recenzând lucrarea, conchide: Ce ne oferă fluviile? Printre multe altele: transport ieftin, dezastre naturale, pește, inundații, căi de acces, energie hidroelectrică, inspirație pentru artă și muzică, apă pentru irigații, granițe naționale etc.
Întrucât Laurence C. Smith este profesor la Universitatea Brown, iar anterior a fost profesor și decan al Facultății de Geografie la Universitatea de Stat din California, Los Angeles, își concentrează atenția asupra continentului american și, pe cale de consecință, menționează fluviul Dunărea doar de cinci ori (la paginile 41, 62, 68, 74 și 77). Cu toate acestea, informațiile, explicațiile și soluțiile pe care autorul le prezintă ca referențial ajută cititorul român să înțeleagă mai bine procesele, fenomenele și consecințele subiectelor abordate.
Apa dulce, o materie primă critică
Având în vedere acuitatea problemelor globale, cu precădere a apei, ne întrebăm de ce oamenii sunt totuși indiferenți la avertismentele pe care le înaintează comunitatea științifică în legătură cu încălzirea globală. Noi am identificat cel puțin două răspunsuri. Unul vizează faptul că schimbările climatice sunt o problemă de dată recentă și sensul cuvintelor din vocabularul ecologist pur și simplu nu ajunge la oameni. Ne-am confruntat, de-a lungul secolelor, cu războaie, sărăcie, epidemii, dictaturi, totalitarism, dar problemele ecologice reprezintă un alt tip de provocare. Ele sunt ceva cu totul nou și de aceea nu îi înțelegem gravitatea. În rezolvare problemei ecologice, ideologiile la care ne-am obișnuit să ne raportăm, fie ele imperialiste, socialiste sau capitaliste, sunt irelevante. Din acest motiv, trebuie să identifice o modalitate prin care să pătrundă în conștiința noastră și problema ecologică.
Pe de altă parte, soluțiile cu impact se află totuși în mâna guvernanților și a cooperării internaționale și presupun, deși nu se acceptă, ignorarea intereselor financiare și a înțelegerilor oculte care întârzie luarea unor măsuri urgente. De asemenea, se omite avertismentul din celebrul eseu al lui Jose Ortega y Gasset, "Revolta maselor", în care se conchidea că generațiile secolului XX (și putem extrapola și asupra secolului XXI), suferă de o lipsă a misiunii. Oamenii iau totul ca pe un dat natural, toate condițiile prielnice în care s-au născut li se par firești, începând de la confort, siguranță și abundență, până la libertate și drepturi ale omului, nu apreciază efortul care a stat în spatele dobândirii acestor bunuri și idealuri. Din această cauză, atitudinea față de ele, de cele mai multe ori, este iresponsabilă, egoistă și imatură.
La începutul secolului al XXI-lea, apa dulce a devenit o materie primă critică. La o populaţie a globului de 8,117 miliarde de locuitori, dintre care jumătate trăiesc în mediul urban, evident, nevoile vitale de apă au crescut exponențial. Cererea de apă s-a triplat între 1950 şi 1990 şi se va dubla din nou în următorii 35 de ani. După datele Naţiunilor Unite, volumul total al apei existente pe Pământ este apreciat la 1.400 de milioane km3, reprezentat astfel: volumul total de apă dulce este doar de 37,8 milioane km3, reprezentând 2,7% din cantitatea totală pe glob. De aceea, trebuie să înlocuim actuala atitudine, în care tratarea cu indiferenţă a apei este des întâlnită, printr-o atitudine de grijă. În mod cert, ar trebui să ne amintim frecvent ceea ce afirma cândva Mark Twain: "Omul este singura fiinţă care ştie să se ruşineze, dar are şi de ce!"
