Dumnealor, destinsele şi distinsele doamne din numerele trecute ale ziarului cu Divina Tragedia aşezată în colţul din dreapta, jos, pe pagina a doua, cum te uiţi şi citeşti frumos şi perpendicular, m-au avertizat că-s supărate leoarcă/fleaşcă pe condeiul meu! Fiindcă, precizează madamele, s-au simţit jignite-n evaziunea lor sentimentală, şi-n amorul lor paroxistic, şi-n sistemul lor periodic de conexiune la inefabil, şi-n adânca lor deschidere spre comprehensiune şi discer ...

Nu vreau să mai ştiu de tine,/ mă declar independent, sunt sătul de teamă şi de/ sfântul tău regulament, mi-ai făcut părul măciucă,/ mi-ai umplut viaţa cu jar, ai crezut că nu am carte,/ ai crezut că n-am habar ce-nsemnezi în universul/ mare, mijlociu şi mic, cine te manipulează,/ cine-ţi cântă-n cucurig, cine te învaţă-ntruna/ cum se face, cum se drege, cum să-mi ieşi oricând în cale.../ şi să fii fărădelege!   Nu vreau să mai ştiu de tine,/ chiar te tai din i ...

Ai grijă, fiule, ai grijă să nu treci dincolo de Linie, fiindcă Acolo domneşte/ stăpâneşte marele Inutil, veşnicul Regret de a nu fi ascultat această Poruncă, devastatoarea Neputinţă de Întoarcere în timpul şi în vremea Candorii cu bătaie Lungă, dar şi percepţia Fizică a Deşertăciunii de dinainte şi de după Facerea Lumii, şi marea Certitudine a Minciunii frumoase, atotcuprinzătoare până dincolo de sânge şi de oase! Ai grijă, fiule, ai mare grijă, fii atent, fii ...

Eşti prea pornită, doamnă Dor! La ce-ţi foloseşte înverşunarea asta? Măcar acu, mai ales, în ceasul al 12-lea, nu mai fi aşa aprigă! Fii mai oprită! Îţi stă foarte bine pe coordonate calme! Şi fizic şi psihic! Te-ai năpustit ca o pajură-nspre sufletul meu! Cu cele mai contondente cuvinte te-ai năpustit! Nu m-am aşteptat, jur că nu m-am aşteptat niciodată să primesc şi să citesc o asemenea scrisoare tocmai de la tine! Şi, îmi aduc destul de bine aminte, nu cred că te ...

În finalul ultimei tale epistolii, pe care am primit-o ieri, în jurul mesei de prânz, chiar când păpam chişleag de post, zici exact aşa: „şi pulbere, ţărână din tine s-alege,/ căci asta e a lumii nestrămutată lege;/ nimicul te aduce, nimicul te reia,/ nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea”... şi mă întrebi dacă ai dreptate, dacă acest catren/epitaf component al unei poeme de Veronica Micle spune adevărul! Desigur, mi-a stat chişleagu-n gât cam până la limita în ...

O văd şi-acum cum vine de la deal,/ pe cărăruia şerpuită, lungă, cum stă pe loc, aşa, din când în când,/ să-şi tragă duhul ostenit de muncă! O văd şi-acum cum vine de la câmp,/ pe drumul cu-arătare colburoasă, cum duce palma - streaşină - la ochi,/ să vadă cât mai merge pân-acasă! O văd şi-acum - prin lacrimă o văd - / cum vine de la vale, cum şi-adună şi of şi gând şi vlagă... văd şi ştiu/ că vine mama... vestea cea mai bună! O văd şi-acum... alerg ...

(!) era întuneric, dar eu nu ştiam că e întuneric, nu ştiam dacă-i rău sau dacă-i bine astfel, dacă-i rău sau dacă-i bine să părăsesc absenţa luminii, să mă mut în absenţa întunericului, să caut şi să aflu răspunsuri la întrebările mai mult ori mai puţin ne/vinovate că sunt material didactic în laboratorul "alfa şi omega", umplut cu vertebrate şi nevertebrate (!) (!) era lumină, dar eu nu ştiam că e lumină, nu ştiam dacă nu-i rău sau dacă nu-i bine astfel, ...

Nu ştiu dacă m-am purtat frumos când am fost la tine, în crâşmă, pentru o sută de „Unirea” şi pentru o jumate de „Stejar”, eu fiind invitatul vecinului doamnei Lui, sora ta, care s-a măritat şi m-a lăsat baltă, să sufăr fără oprire şi consolare, să mă autodistrug sub povara durerii, să jur că nu-mi mai trebuie nici idilă, nici amor ghebos, nici sacrificare pe altarul iubirii, nici o relaţie cu nici o divă şi cu nici o mala/divă din universul vostru cel feminin ...

Prezint scuze şi te rog să mă ierţi, doamnă Lui! Nu ţi-am răspuns la ultima ta misivă deoarece, chiar când cumpărasem cerneală proaspătă şi-mi meşterisem un toc din hlujan, a trecut vecinul tău pe la mine şi mi-a spus că te-ai măritat! Desigur, am plâns torenţial pe umărul lui, iar el, ca să mă consoleze, cică, m-a invitat la un coniac „Unirea” şi la o bere „Stejar”, în barul unde serveşte sora ta, doamna Cri! Mă crezi ori nu mă crezi, consumul meu fizic şi ...

Tu ai ajuns la jumătatea vieţii,/ eu trebuia să fi murit de mult - sunt prea bătrân ca să mai pot pricepe/ dacă am fost nemernic ori incult! Trag linie, adun... şi mi se pare/ că e zadarnic tot ce am făcut să (re)cunoşti în ultima secundă/ sufletul meu de (ne)(re)cunoscut! Mi se aude sufletul prin tindă - / mă dau de ceasul morţii, dar nu ştiu că n-are drăgosteală pentru mine,/ nu are nici devreme, nici târziu! Şi doar (i)-am zis alintături întruna,/ am vrut să-mi dau ...